Tabiet cultural - 18 AUGUST 2021
De unde vine numele de iatagan?
Istoria universală a fost marcată de-a lungul timpului de destinul multor civilizații războinice, iar înzestrarea oștilor cu arme dintre cele mai bune a reprezentat întotdeauna o prioritate. Una dintre cele mai de temut armate care au existat de-a lungul istoriei a fost cea a Imperiului Otoman. Istoricii susțin ideea potrivit căreia secretul extinderii Imperiului Otoman a constat în fanatismul trupelor sale de ieniceri și, în egală măsură, în arma favorită a acestora: iataganul. Inspirat de anticele săbii grecești kopis și de falcata spaniolă, iataganul era o sabie de mari dimensiuni, a cărui lamă dublu curbată avea un singur tăiș, dispus obligatoriu pe muchia interioară și șanț pentru scurgerea sângelui. Lungimea lamei oscila între 60 și 80 centimetri. Aceasta era fabricată din oțel de Damasc și era încovoiată în două direcții diferite. Avea formă concavă de la mâner și până spre vârf și formă convexă până la vârful armei (cea de-a doua curbură era mai mică și mai puţin pronunţată decât cealaltă). Adeseori, lama avea inserții gravate cu fir din aur sau argint. Curbura lamei, descendentă în partea inferioară, favoriza o capacitate uriașă de a reteza, calitate care, dublată de vârful foarte ascuțit, făcea din iatagan o armă de temut pentru inamic. Era considerat superior comparativ cu săbiile greoaie ale cavalerilor europeni. Un alt element specific iataganului era mânerul. Acesta era realizat fie din fildeș, fie din argint, și se termina printr-un element masiv de susținere pentru podul palmei, fără să fie prevăzut cu gardă. Totodată, mânerul iataganului se evidenția prin cele două plăsele bifurcate, care se terminau în partea superioară cu două „urechi” evazate de mari dimensiuni. Forma plăselelor era perfect concepută pentru o cât mai ușoară mânuire a sabiei, acele „urechi” având rolul de a împiedica iataganul să alunece din mână în timpul luptei. Numele armei otomane provine de la numele orașului Yatagan, situat în sud-vestul Turciei. Această așezare a fost cucerită de o căpetenie a turcilor selgiucizi, Osman Bey, care pe timp de război își lua numele de Yatagan Baba, după cel al fierarului său personal. Așa s-a făcut că numele de yatagan a fost preluat atât de oraș, cât și de renumita armă. Ulterior, iataganele au fost fabricate în număr foarte mare în principalele orașe ale Imperiului Otoman. În funcție de felul în care era purtat de ieniceri, iataganul mai era denumit și yatabilen (n.n. – care atârnă), el fiind fixat de brâul lat al uniformei militare, denumit bensilah, și lăsat să atârne în jos, pe lângă șold.
