VLADISLAV I (VLAICU), UNUL DINTRE CEI MAI DE SEAMĂ DOMNITORI AI NEAMULUI ROMÂNESC (I)
I. Înaintașii dinastici. Mutarea capitalei statului valah
Intrând în vechea cetate a Basarabilor, prima Capitală a Țării Românești de la Argeș, nu putem să nu remarcăm un aer patriarhal și să nu simțim un fior al dăinuirii noastre milenare pe acest tărâm al vechimii traco-gete de importantă primordială pentru români, dar și pentru întreaga umanitate.
În acest spațiu argeșean al vremurilor noastre au trăit și înfăptuit idealuri cândva voievozii celebrii din dinastia Basarabilor, ce au luptat alături de poporul lor pentru înfăptuirea, integritatea, consolidarea și evoluția prosperă a Valahiei străvechi.
Dorința fermă de independență și neatârnare a strămoșilor noștri în fața unei puteri a acelor vremuri a făcut ca celebrul Voievod Badarab I să obțină cu oastea sa strălucită victorie în Bătălia de la Posada cu oastea regatului Ungariei (9-12 noiembrie 1330), ceea ce a determinat definirea Țării Românești ca un stat independent, de sine stătător cu posibilități reale de evoluție, consolidare și prosperitate.
Continuitatea românească în spațiul valah impune reamintirea, cu prețuire și recunoștință, a câtorva dintre voievozii importanți ai neamului nostru, considerați ca făcând parte din dinastia Basarabilor (înainte de domnia Vlaicu Vodă) în conformitate cu studiile mai multor istorici, dintre care se disting erudiții Bogdan Petriceicu Hașdeu, Alexandru D. Xenopol, Constantin C. Giurescu, Petre P. Panaitescu s.a.).
Descoperirile istorice și arheologice au evidențiat că Seneslau (cca. 1241-1247) a fost voievodul ce a stăpânit importante teritorii românești (la nord și la sud de Carpați), cel care și-a avut, în secolul XIII, prima reședință în Curtea Domnească de la Argeș.
Litovoi (cca.1240-1277) și Bărbat - fratele lui Litovoi (cca. 1277-1290) au fost voievozii care au stăpânit teritorii românești, mai ales la sud de Carpați.
Radu Negru sau legendarul Negru Vodă (cca. 1290-1310) a fost considerat de către unii istorici, ca fiind chiar Thocomerius, Thocomer ori Tihomir, potrivit datelor reieșite dintr-un document emis la curtea regatului Ungariei. În urma cercetărilor istorice nu s-a stabilit cu certitudine, dacă a fost fiu al lui Seneslau sau urmaș al lui Bărbat. El este considerat ca fiind și primul domnitor al Valahiei, dar și cel care pe timpul domniei și-a avut capitala în Curtea Domnească de la Argeș, după ce inițial a fost la Câmpulung - Muscel.
Basarab I (1310-1352 a fost Întemeietorul statului feudal Țara Românească în urma efortului complex de unire a tuturor teritoriilor românești, determinând astfel extinderea teritorială a Valahiei. El este considerat fiul lui Thocomerius, în baza prevederilor unui document emis la curtea regelui Carol Robert de Anjou (al Ungariei) în anul 1332.
Nicolae Alexandru (1352-1364) a fost fiul lui Basarab I. Pe timpul domniei lui a fost înființată, în anul 1359, prima Mitropolie a Țării Românești prin cel care a fost chemat pentru această misiune, Sfântul Ierarh Iachint de Vicina.
Așadar, ajungând la Vladislav I (1364-1377), se știe că fost cunoscut în popor ca Vlaicu Vodă. El a fost fiul domnitorului Nicolae Alexandru, reprezentând unul dintre voievozii cei mai de seama ai românilor (urmaș al amintiților Basarabi), ce a cârmuit cu dârzenie și demnitate Valahia timpului său. Pentru meritele sale, Nicolae Iorga îl numește cel de-al patrulea stâlp al procesului de întemeiere, dezvoltare și consolidare a statului valah, alături de Basarab I, Nicolae Alexandru, Mircea cel Bătrân. Foarte important este, însă, Negru Vodă, de aceea consider că el mărește numărul (amintit)... la cinci (stâlpi), fiind de fapt primul.
Odată urcat pe tronul Țării Românești la vârstă de 39 de ani, eforturile complexe ale marelui Voievod Vlaicu - de natură politică, economică, militară și religioasă (ortodoxă și catolică) atât pe plan intern, cât și în relațiile cu statele din proximitate -, au permis o continuare benefică a refacerii, echilibrării și armonizării funcționale a statului muntean în urma pierderilor suferite de către capitala sa (din vechime) de la Argeș - ca urmare a invaziei, în anul 1330, de către oastea trufașă a regelui maghiar Carol Robert de Anjou.
Așadar, se înțelege necesitatea mutării (de către Basarab I) a capitalei Țării Românești la Câmpulung-Muscel (imediat după Bătălia de la Posada), dar și revenirea ei ulterioară (după cca. 38-39 de ani, în 1369) în celebra Curte Domnească de la Argeș, când abilul Domnitor Vlaicu o readuce la funcționarea ei deplină și mai eficace, potrivit cerințelor noi ale conducerii unui stat independent al poporului muntean, trăitor în acele vremuri memoriale-medievale.
~ Va urma ~
