Tabiet cultural - 5 IULIE 2021
Ada Kaleh, insula fortificată de pe Dunăre locuită încă din antichitate
Ada Kaleh, cunoscută uneori și ca Insula Carolina sau Insula Orșova Nouă, a fost o insulă fortificată situată pe Dunăre, ajungând în 1970 pe fundul lacului de acumulare de la hidrocentrala Porțile de Fier. Insula Ada Kaleh era situată la aproximativ 3 kilometri în aval de Orșova, având o dimensiune de 1,7 kilometri lungime și 500 metri înălțime. Insula avea o populație de aproximativ 600 de turci. Insula Ada Kaleh era un centru turistic popular mulțumită prețurilor scăzute ale delicateselor turcești, bijuteriilor și tutunului tutun. Mai mult, locul era renumit pentru trandafirii din care locuitorii produceau ulei și parfum. Ada Kaleh a fost locuită încă din antichitate. Prima atestare documentară aparține Cavalerilor Teutoni, din data de 22 februarie 1430, vorbindu-se atunci despre fortificațiile bănățene și insula Saan cu 216 de locuitori. Începând cu 1430, insula devine cunoscută ca Ada Kaleh, foarte importantă în conflictele dintre Imperiul Habsburgic și Imperiul Otoman datorită poziției sale strategice. În anul 1689, armata austriacă a construit o fortăreață pe insulă. În următorii ani, locul a fost ocupat succesiv de Austria și Imperiul Otoman. În urma Tratatului de Pace de la Belgrad din 1739, insula Ada Kaleh a revenit Imperiului Otoman, cu întreruperi temporare în favoarea austriecilor între anii 1789 și 1791. Însă, fiind exclusă din Congresul de pace de la Berlin din 1878, insula Ada Kaleh a rămas în posesia turcilor, dar, de facto, în administrația austro-ungară până în 1919, atunci când a devenit teritoriu românesc. Apoi, majoritatea populației de pe insulă a rămas de origine turcă. Turcia a recunoscut suveranitatea României asupra insulei Ada Kaleh la data de 24 iulie 1923, atunci când a fost semnat Tratatul de la Lausanne. Înainte ca lacul de acumulare de la Porțile de Fier să fie creat, obiectivele istorice principale de pe insula Ada Kaleh au fost distruse. S-a încercat reconstruirea acestora în aval pe insula Șimian, însă planurile nu s-au finalizat, iar mare parte din locuitori au ales să se mute în alte zone ale României, precum Dobrogea, sau să plece în Turcia.
