Tabiet cultural - 28 MAI 2021
Omul care a pus bazele poliției române moderne (I)
Vasile Lascăr, doctorand în drept la Sorbona, va reorganiza din temelii sistemul de poliție din România, creând prima școală pentru formarea agenților. S-a născut la 3 noiembrie 1852, la Șomănești (Gorj), fiind fiul cel mic (mai avea o soră și doi frați mai mari) al serdarului Manolacher Lascăr, avocat și mare proprietar, și al Ralucăi Urdăreanu, urmașa unei vechi familii boierești. După absolvirea liceului la Craiova, în toamna anului 1872 s-a înscris la Facultatea de Drept de la Paris, de unde avea să-și ia doctoratul mai târziu. În 1877, după izbucnirea Războiului de Independență, s-a întors la Târgu Jiu, unde s-a înrolat ca voluntar în miliție. Totodată, a intrat în Barou, devenind un reputat avocat. Caracterul lui și înalta pregătire profesională l-au propulsat printre fruntașii Partidului Național Liberal. La numai 26 de ani, a devenit consilier județean și, un an mai târziu, în 1879, a fost numit primar al orașului Târgu Jiu, printr-un decret emis de regele Carol I. În 23 aprilie 1883 a fost ales deputat în Parlamentul României din partea Partidului Național Liberal. Până la finalul vieții, Vasile Lascăr a fost deputat sau senator în aproape toate legislaturile liberale. Apreciat de conducerea liberală pentru profesionalismul său și înalta capacitate intelectuală, Vasile Lascăr a fost numit de două ori ministru de Interne (21 noiembrie 1896 - 26 martie 1897, respectiv 21 noiembrie 1902 - 13 decembrie 1904) în guvernele conduse de Petre S. Aurelian și Dimitrie A. Sturdza. Ca ministru, Vasile Lascăr s-a dovedit un reformator ce nu accepta compromisuri, reușind să realizeze ce nu au reușit mulți dintre predecesorii lui. „Voiesc să fac din administrație o a doua magistratură”, a fost principiul după care s-a ghidat în activitatea de ministru. A încercat să îl ducă la îndeplinire, iar una dintre marile sale realizări a fost adoptarea, în 1 aprilie 1903, a „Legii pentru organizarea Poliției Generale a Statului”, inspirată din sistemele polițienești din Belgia, Franța sau Germania. Poate una dintre cele mai importante prevederi ale legii a fost unificarea poliției, fiind convins că întărirea statului român și a monarhiei depindea de asta. Astfel, poliția intra sub autoritatea directă a Ministerului de Interne la un an după ce desființase poliția comunală, alcătuită din oameni nepregătiți care erau folosiți ca instrumente pentru câștigarea alegerilor.
