La curtea lui Urmuz - Neutralizarea limbii
Textul de faţă e tâmp-futuristic, dar va fi curând depăşit de realitate, sunt toate şansele ca viitorul imediat să-l facă derizoriu. Scriu, ca un neliniştit-precaut ce sunt, la echinocţiul de primăvară (nici echinocţiile nu mai sunt ca altădată…), textul va apărea în ziar abia prin luna mai, până atunci doamna UE (când n-o să mai fie voie să-i spun aşa, trec la „tovarăşa”) va mai decide nişte aberaţii care să justifice titlul de mai sus.
Căci despre UE e vorba şi despre recenta ei iniţiativă lingvistică privind minorităţile (nici nu ştiu dacă este corect spus, curând minoritari vor fi foştii majoritari, puşchea pe limba-mi) sexuale. Nu s-a dat încă o directivă, va veni şi vremea ei, deocamdată este o recomandare de uz intern, dar va ajunge şi subiect de lege în ţările componente (pe cale de dispariţie – nu prin imitarea Brexit-ului, ci prin renunţarea la cuvântul „ţară”), iar atunci rubrica de faţă va fi desfiinţată!... Sunt invocate toate minorităţile, rasiale, etnice, religioase, dar sunt avute mai insistent în vedere cele sexuale. Mă uit, recunosc, ca ţăranul la girafă, ca însoţitorul ţăranului la poarta nouă, uşor paralizat, rostogolesc aberaţia spre consecinţe, spre viitor, şi-mi vine să „fug în munţi”, măcar pe o vale a Cicăneştiului, în speranţa că doamna UE nu se va vedea de acolo, comisarii (unde am mai auzit noi termenul acesta?) dumneaei nu mă vor ajunge.
De fapt, doamna UE nu face decât să oficializeze, probabil şi supralicitând puţin, o molimă care vine de peste ocean, UK-ul fiind atins deja, unde de mai mulţi ani nu se mai vorbeşte cu el, ea, doamnelor şi domnilor, soţ şi soţie, tată şi mamă. Partener/părinte 1 şi partener/părinte 2 este recomandarea, dar nu va dura mult, „partener/părinte” fiind de genul masculin. Pentru că asta este problema, cele două genuri biblice („sex atribuit la naştere” se pare că este formularea în bruxelleză, noulimba continentului, vorba lui Orwell), mai cu seamă masculinul. Aşa cum albii sunt vinovaţii de serviciu în relaţia cu non-albii (acum câţiva ani aş fi scris „negrii”, vai, vai), masculinul e vinovat, blamat, sortit scoaterii din limbă. Idealul, limba viitorului, este o limbă care să aibă un singur gen: neutru! Lingvişti, la treabă! Engleza a fost reformată de multe ori (la fel ca şcoala românească – rezultatul e comparabil…), mai e loc de o reformă. Scoatem genurile expirate, cuvântul „alb” şi toate derivatele de la „trump”. Înlocuim sistematic cuvântul „sex” cu „gen”, „prost” cu „smartupid”. Mutăm totul la neutru. Toate substantivele să aibă singularul la masculin (pe stil vechi) şi pluralul la feminin (idem). Dacă o naţiune vorbeşte o limbă care nu are genul neutru, precum spaniola, să facă bine să înveţe engleza. „Neutralizarea” e perfect posibilă, luaţi exemplul germanei, în care „domnişoară” (fraulein) şi „femeie/nevastă” (weib) sunt de genul neutru, merg cu „das” – şi Mark Twain a făcut haz pe tema asta.
Propuneri: Pentru ca gramatica să nu mai fie dificilă, deci elitistă, deci rasistă, să se simplifice la maximum. Nicio propoziţie să nu fie mai lungă de cinci cuvinte, nicio frază să nu aibă mai mult de trei propoziţii (cărtăreştii au voie la dublu). Cu substantivele o rezolvăm cum ziceam mai devreme. La fel cu pronumele şi adjectivele. Pentru că verbele nu pot fi trecute la genul neutru, cele mai multe să fie considerate indezirabile, iar în uzul de bon ton să fie păstrate cele cinci esenţiale: „a munci, a cumpăra, a asculta, a tăcea, a vota”. Cei care folosesc „a citi” şi „a scrie” de mai mult de două ori pe zi, să poarte mască de la 11 la 16. Iar cine e acid la adresa UE să fie neutralizat cu o bază puternică, de pildă, cu sodă caustică… La recidivă, se pot folosi şi electro-şocurile, livrate prin intermediul telefonului smart – care devine obligatoriu şi trebuie purtat legat de gat… Un telefon, două telefoane, un gât, două gâturi… OK!
