Tabiet cultural - 24 MAI 2021
Cruciadele (II)
Cine au fost conducătorii Cruciadelor?
Diferiți nobili francezi au răspuns apelului Papei Inocențiu al III-lea pentru a patra Cruciadă. Soldații celei de-a cincea Cruciade l-au urmat pe Andrei al II-lea al Ungariei și contele francez Ioan de Brienne, rege titular al Ierusalimului. Frederic al II-lea al Sfântului Imperiu Roman a condus a șasea Cruciadă. Regele Ludovic al IX-lea al Franței a condus ultimele două cruciade.
Prima cruciadă, inițiată ca răspuns la o cerere de ajutor din partea împăratului bizantin Alexius Comnenus, a avut un succes incredibil. Cruciații au cucerit Niceea (în Turcia) și Antiohia. Apoi, aceștia au continuat să cucerească Ierusalim și au pus bazele unui șir de state conduse de cruciați. Cu toate acestea, după ce liderul musulman Zangi a capturat una dintre acestea, a doua Cruciadă, inițiată ca reacție, a fost înfrântă la Dorylaeum (lângă Niceea) și nu a reușit să cucerească Damascul. A treia Cruciadă, inițiată după ce sultanul Saladin a cucerit statul cruciat Ierusalim, a rezultat la cucerirea Ciprului și la asediul de succes al Acrei (acum în Israel), iar forțele lui Richard I le-au învins pe cele ale lui Saladin la bătălia de la Arsuf și la Jaffa. Richard a semnat un tratat de pace cu Saladin, permițând creștinilor accesul la Ierusalim.
Sfârșitul dominației cruciaților în Orientul Mijlociu
A patra Cruciadă, în loc să atace Egiptul, centrul puterii musulmane de la acea vreme, a prădat Constantinopol. Niciuna dintre următoarele cruciade nu a avut succes. Capturarea Acrei în 1291 de către sultanul Mamluk al-Ashraf Khalil a marcat sfârșitul dominației cruciaților în Orientul Mijlociu, potrivit Britannica.
Cruciadele au încetinit avansul puterii islamice și ar fi putut împiedica suzeranitatea musulmană în Europa de Vest. Statele cruciate au extins comerțul cu lumea musulmană, astfel aducând noi arome și alimente în Europa. Cruciadele au avut un impact și asupra dezvoltării literaturii istorice din Occident, aducând numeroase cronici și relatări ale martorilor. Cu toate acestea, Constantinopolul nu a mai revenit niciodată la gloria sa de altă dată, după ce a fost prădat de Cruciada a IV-a. Totodată, schisma dintre creștinismul oriental și cel romano-catolic a fost pe deplin înrădăcinată. Lumea islamică i-a văzut pe cruciați ca pe niște invadatori nemiloși, ceea ce a contribuit la generarea neîncrederii și resentimentelor față de lumea creștină.
