Tabiet cultural - 19 MAI 2021
Top 10 trădări din istoria României
- Vânduți pentru răsplată: Horea, Cloșca și Crișan
Începută în noiembrie 1784, în satul Curechiu (Hunedoara), răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan, mișcare cu caracter național și social, iscată că o reacție a iobagilor români din Ardeal, disperați de situația lor economică și socială tot mai greu de suportat, s-a încheiat după foarte scurt timp, la sfârșitul lunii decembrie a aceluiași an, când cei trei conducători au fost prinși și executați. Pe capetele lor se pusese câte un premiu de 300 de galbeni; totuși, susținuți de majoritatea oamenilor din popor - conștienți de faptul că li se apărau interesele, ei n-au putut fi capturați de autoritățile austro-ungare altfel decât prin trădare. S-au găsit câțiva țărani care, ispitiți de bani, au ajutat la prinderea celor trei, care stăteau ascunși, în vreme ce preoții români care se raliaseră mișcării umblau prin sate pentru a aduna banii necesari pentru că Horea să se poată duce din nou - pentru a cincea oară - la Viena, spre a pleda cauza iobagimii române în fața împăratului austro-ungar, Iosif al II-lea. La 27 decembrie 1784, câțiva țărani s-au apropiat de Horea și Cloșca - aceștia stăteau ascunși într-o colibă de crengi, în codrul Scoragetului, din Munții Gilaului - și, pretinzând că umblă după vânat, au fost primiți în colibă de cei doi. La un semnal, s-au năpustit asupra lor, i-au legat și apoi i-au predat autorităților. Tot prin trădare a fost capturat, la 30 ianuarie 1785, și Crișan. A urmat judecata, apoi execuția lui Horea și a lui Cloșca printr-o pedeapsa extrem de crudă - tragerea pe roată. Trupul lui Crișan, care se sinucisese în închisoare, a fost zdrobit în același fel. Și totuși, sacrificiul lor n-a fost zadarnic - un exemplu paradoxal de revoltă care, deși înfrântă, va aduce totuși, măcar în parte, schimbările pe care le-a urmărit. În anul următor răscoalei, 1785, printr-un act solemn datat 22 august și promulgat de împăratul Iosif al II-lea, în Ardeal a fost desființată iobăgia.
