La curtea lui Urmuz - Un mare condeier de odinioară
L-am numit pe Theodor Erhan (25 aprilie 1916, Costeşti, raionul Lăpuşna, Basarabia – 29 iunie 1988, Curtea de Argeş) şi am reluat titlul studiului introductiv, semnat de dl profesor Daniel Dejanu, la volumul Theodor Erhan, „Restituire (antologie poetică şi literară)”, tipărit la Editura Tiparg, Piteşti, la începutul primăverii. Cartea mai are şi o prefaţă semnată de dna profesoară Aurelia Corbeanu şi a apărut sub îngrijirea dlui Paul Adrian Cristescu, cel de multă laudă vrednic pentru acest lucru (şi pentru alte iniţiative editoriale, culturale în general, mai ales că face totul firesc-modest-eficient, de dragul de a face, de dragul culturii oraşului).
Volumul reia cele două plachete de poezie ale autorului, antumul „Anotimpuri”, Editura Litera, Bucureşti, 1981, şi postumul „33 de poezii postume”, Editura Dacpress, Curtea de Argeş, 2007. Semnificativ arc în timp, volumul al doilea a fost realizat la iniţiativa şi cu aportul consistent al tatălui editorului volumului de faţă, regretatul Ionel Cristescu-Muşăteşti, care, alături de seniorul gazetăriei (şi culturii!) argeşene, cunoscutul Mihai Golescu „de la Argeşul” piteştean, semnează o a doua prefaţă a cărticelei din 2007. După cele două volume reluate, în culegerea de faţă sunt incluse alte 67 de poezii inedite, aproape cât cele două volume la un loc, rămase în manuscris la familie, rotunjind astfel convingător o operă poetică de reală valoare.
Să ne reamintim că Theodor Erhan a venit la Curtea de Argeş la începutul anului 1940, împreună cu unchiul său, episcopul Dionisie Erhan, pentru vreun an episcop interimar de Argeş – canonizat în decembrie 2018 de BOR, la propunerea Mitropoliei Basarabiei (pentru activitatea sa ecleziastică, dar şi pentru aportul important la realizarea Unirii Basarabiei cu Regatul Român). Sfântul ierarh Dionisie a revenit în Basarabia în vara lui 1941, a trecut la cele veşnice în septembrie 1943, odihneşte la Mănăstirea Suruceni, unde a fost stareţ la vremea Marii Unirii. Nepotul, Theodor, şi el cu studii teologice, a rămas aici, economist şi contabil în diverse instituţii, „trecând însă cu uşurinţă peniţa de pe scriptele contabile, pe cele ale creaţiei literare” (D. Dejanu). A fost membru fondator şi multă vreme mentor al Cenaclului literar „George Topîrceanu” din Curtea de Argeş – detalii pot fi găsite în prefeţele celor două cărţi amintite şi, mai ales, în „istoria” cenaclului, „La douăzeci de ani de activitate”, scrisă de Tudose Dracu Moldovanul şi apărută sub egida Casei de Cultură „George Topîrceanu”, în 2008. (La caseta redacţională a cărţii îl găsim din nou pe Ionel Cristescu-Muşăteşti, pentru „culegerea computerizată” a textului.)
După partea poetică a volumului recent, la finalul lui, sunt incluse şase povestiri, remarcate de dna Aurelia Corbeanu, în prefaţa amintită, pentru originalitate, finalul neaşteptat, realizarea personajelor, „talentul autorului în mânuirea cuvântului”. Subscriu, reluând şi ultimele rânduri ale prefeţei semnate de doamna profesoară: „Apariţia lor într-un volum este un gest pios de cinstire a memoriei scriitorului Theodor Erhan şi un dar preţios pentru literatura română.”
Întregul volum are aceste merite (mai ales că pe 25 aprilie s-au împlinit 105 ani de la naşterea lui Theodor Erhan). Iar laudele pentru realizatorul lui sunt cu atât mai meritate cu cât, din câte ştiu, mai are în derulare şi alte proiecte similare, de recuperare a operei nepublicate a unor creatori locali.
