Reper istoric - 7 mai 2021
7 mai 1918 - România, fiind izolată de aliaţii săi din vest, în condiţiile prăbușirii frontului rusesc că urmare a revoluției din Rusia, este forţată să semneze tratatul de pace de la Bucureşti (Buftea) cu Puterile Centrale, tratat rămas neratificat de regele Ferdinand. În toamna anului 1917, anarhia din rândulul trupelor ruse din Moldova reprezenta o ameninţare gravă la adresa stabilităţii României, în condiţiile căderii guvernului Kerenski şi a loviturii de stat bolşevice (25 octombrie / 7 noiembrie 1917), astfel că România a rămas singură şi înconjurată de duşmani. Consiliul de Coroană din 19 noiembrie / 2 decembrie 1917 a decis continuarea războiului cu Puterile Centrale, dar a doua zi generalul Scerbacov, comandantul trupelor ruse din România, a propus germanilor un armistiţiu, implicând şi pe români, astfel că la 26 noiembrie / 9 decembrie 1917 România s-a văzut silită, deşi victorioasă pe front, să ceară armistiţiul cu Puterile Centrale. La 25 ianuarie / 7 februarie 1918 România a primit un ultimatum din partea Puterilor Centrale pentru încheierea păcii. Pacea de la Brest-Litovsk din 18 februarie / 3 martie 1918 între Rusia sovietică şi Puterile Centrale şi intrarea trupelor germane în Ucraina a lăsat România total descoperită și înconjurată de inamici. După preliminarii, la Buftea, pe 24 aprilie / 7 mai 1918 s-a semnat pacea de la Bucureşti în condiții dramatice pentru țara noastră: Dobrogea era ocupată de Puterile Centrale; armata română era demobilizată; Austro-Ungaria îşi mărea teritoriul de-a lungul crestelor Carpaţilor; surplusul de petrol şi cereale erau luate de Germania; controlul german și Austro-Ungar asupra economiei româneşti. Regele Ferdinand a refuzat să semneze ratificarea Tratatului de la București.
