Tabiet cultural - 21 APRILIE 2021
Tezaurul princiar de la Peretu şi ipoteza Marii Frăţii Getice
Tezaurul de la Peretu a fost descoperit întâmplător de un localnic, Alexandru Trână, în vara anului 1970, în timpul lucrărilor agricole. Lama tractorului cu care săteanul lucra pe pământul CAP-ului din localitate - în sud-est-ul aşezării, pe malul râului Vedea - s-a împiedicat în artefactele de sub pământ. Spre mirarea localnicilor, care cunoaşeau de ani de zile movila aplatizată de timp şi n-au bănuit niciodată ce s-ar putea ascunde sub ea, locul s-a dovedit a fi un mormânt princiar getic vechi din secolul V îHr. Tezaurul a fost recuperat de un inginer din zonă şi predat autorităţilor, iar specialiştii din cadrul Institutului de Arheologie "Vasile Pârvan" din Bucureşti au realizat o săpătură de salvare în ceea ce mai rămăsese din mormânt. Pentru completarea informaţiei despre contextul îngropării tezaurului, în 1971 s-au mai efectuat cercetări în jurul tumulului. Mormântul conţinea scheletul unui bărbat înhumat, capul şi picioarele unui cal, scheletele a doi câini, scheletul unui bovideu, vase ceramice getice, arme din fier, părţi componente ale unui car funerar din fier prevăzut cu patru roţi, precum şi un bogat inventar compus din piese din argint, bronz şi cupru - un coif, un eventual vas rhyton, un vas de tipul aryballos, trei vase phiale, aplice, nasturi - butoni, mărgele, o strecurătoare, o tavă platou, un cazan. Pe baza obiectelor de inventar, întregul complex se datează la sfârşitul secolului al IV-lea î. Hr. Este foarte posibil ca el să fi aparţinut unui puternic şef de trib din vestul Câmpiei Munteniei, ce îşi avea centrul de putere în cetatea de la Albeşti, localizată în apropiere de Peretu.
Coiful este de tip getic şi este identic ca formă şi prin ornamente cu coifurile de la Agighiol şi Porţile de Fier. Părţile frontală, parietală şi occipitală sunt ornamentate cu trei frize cu motive florale şi geometrice. Apărătoarea cefei este împodobită cu cerbi, animale nobile ale naturii. Obrăzarul stâng este ornat tot cu un cerb. Cel drept are un vultur cu corn, cu peşte în cioc şi iepure în gheare. Motivul ochilor figuraţi pe partea frontală a coifurilor de la Peretu, Agighiol, Porţile de Fier, ca şi pe cele de la Poiana Coţofeneşti şi Cucuteni Băiceni are un stil şi o formă unică. Aceştia aveau un rol deosebit, ţinând cont că materialul din care erau confecţionate coifurile, chiar dacă era valoros, nu putea asigura protecţia necesară în război, iar datorită lui, purtătorul devenea o ţintă principală.
Sursa: Muzeul Naţional de Istorie a României
