Tabiet cultural - 15 APRILIE 2021
Tezaurul Hoardei de Aur
Moartea lui Ginghis Han şi fărâmiţarea marelui imperiu mongol condus de acesta a generat apariţia Hoardei de Aur, hanatul tătar ce se întindea între Marea Caspică şi Munţii Carpaţi, dar care va domina Balcanii, mai ales datorită uneia din cele mai puternice căpetenii militare din istoria sa, emirul Nogai. Timp de câteva decenii, la sfârşitul secolului XIII, oraşul nord-dobrogean Isaccea a fost capitala acestui mare general ai Hoardei de Aur, supranumit "făcătorul de hani", conducătorul din umbră al acestei mari forţe ce a îngrozit Europa în acele timpuri. Stră-strănepot al celebrului Ginghis Han, Nogai (câine în mongolă) era numit şi Kara (Cel Negru), dar şi Isa, de unde unii afirmă că de la el ar veni numele oraşului Isaccea. Cert este faptul că Nogai a preferat să îşi întemeieze un stat la sud de marea Hoardă, condusă de hani precum Berke, Mengu sau Tuda, conducători care nu luau nicio decizie militară fără a-l consulta în prealabil pe marele general din Dobrogea. Dovada puterii sale extraordinare este şi faptul că împăratul bizantin Mihail al VIII-lea Paleologul a ajuns să-l considere demn de a-i fi ginere. Căsătoria sa cu Eufrosina Palaiologina, fiica ilegitimă a împăratului bizantin Mihai al VIII-lea, a avut ca scop mai ales eliminarea posibilităţii ca hoarda de Aur să atace teritoriul bizantin, dar şi limitarea acţiunilor bulgarilor. Astfel, a fost posibilă o interesantă alianţă matrimonială între familia imperială bizantină şi un clan mongol musulman. Nogai şi-a consolidat ani de-a rândul puterea nu doar asupra teritoriului întins pe care îl stăpânea, cât şi asupra Hanului de pe Volga, unde a ajuns să îl numească pe chiar nepotul său, cel de mâna căruia va muri. Astfel în 1291, ca urmare a unui complot al lui conducătorului de la Isaccea, hanul Tolebugha este asasinat, iar în locul său este numit han nepotul lui Nogai, Tokta (1291-1312).
Aceasta i-a determinat pe şireţii negustori veneţieni şi genovezi care făceau comerţ în nordul Mării Negre să îl considere pe Nogai liderul de drept al Hoardei de Aur şi să trimită un sol în scopuri diplomatice, nu la hanul Tokta, ci "ad imperatorem Noqa" adică la "împăratul Nogai", situaţie care n-a scăpat, totuşi, protejatului Tokta. Ca urmare, hanul de pe Volga a renunţat, pe la 1298, să mai recunoască raportul de subordonare faţă de unchiul său de la Dunăre. După lupte crâncene petrecute pe malul Nistrului, graniţa dintre teritoriul lui Nogai şi cel al lui Tokta, bătrânul emir a fost capturat şi ucis, iar reprezentanţii lui Tokta s-au impus pe tot teritoriul stăpânit de Nogai, răspândind teroarea. Aceste evenimente petrecute în preajma anului 1300 au determinat îngroparea unor tezaure de dirhemi şi hyperperi bizantini, precum cel de la Mihail Kogălniceanu (judeţul Tulcea), unde s-au descoperit, pe dealul Uzum Baiîr, şapte tezaure ascunse în acelaşi timp. Depistat întâmplător şi recuperat în mare parte datorită săpăturilor sistematice din anii 1962 şi 1963, acest tezaur reprezintă unul dintre cele mai importante şi complexe tezaure medievale descoperite în Dobrogea. Tezaurul este compus din 195 de hyperperi bizantini, 23.440 dirhemi ai Hoardei de Aur, 92 sommi (lingouri de argint sub formă de bare), 11 turte din argint (lingouri de argint, forme neregulate), cinci obiecte de podoabă (brăţări, inele din aur şi argint). Folosirea lingourilor din argint ca mijloace de schimb era o practică curentă pe întreg teritoriul Hoardei de Aur, în zonele controlate de tătari în a doua jumătate a secolului al XIII-lea şi până la mijlocul secolului al XV-lea.
Sursa: Muzeul de Istorie şi Arheologie Tulcea, Historia.ro
