Reper istoric - 24 martie 2021
La 24 martie 1714, în Săptămâna luminată, într-o zi de marţi, domnitorul Constantin Brâncoveanu a fost declarat mazil. A fost trădat chiar de ai săi - de rude în primul rând: unchiul său, nepot Ştefan şi stolnicul Cantacuzino. Apoi, de o mână de boieri geloşi pe averea lui, poate plictisiţi de cei 25 de ani de domnie, în timp ce alţii... visau dregătorii mai importante şi mai bănoase şi voiau o schimbare. Aşa că l-au denunţat pentru tot felul de "păcate" la Înalta Poartă - un episod extrem de trist, dar nu singular, în istoria noastră. Imperiul Otoman trecea printr-o perioadă dificilă. După asediul Vienei şi pacea de la Karlowitz, pierdea teritorii, aşa că nervozitatea la Constantinopol era mare. Un nou vizir, Gin Ali Paşă, numit în 1713, cumnat cu sultanul, credea că refacerea măreţiei de altădată a Imperiului ţinea de o politică de fier, de represiune şi de întărirea autorităţii centrale. Prin urmare, tradiţionala toleranţă faţă de provincii, minorităţi şi religii trebuia să înceteze. Dar avea nevoie de exemple pentru a se impune. Denunţurile venite de la Bucureşi i-au servit de minune acestui interes. Le-a dat curs şi a trimite pe Capugi-başa, Mustafa Aga Hambar Eminl, pentru a-l mazili pe Vodă. Domnitorul l-a primit pe trimisul marelui vizir cu tot protocolul la Curtea Veche, fără să bănuiască ceva. Avea multe iscoade la Constantinopol şi plătea destui dregători otomani că să afle ce se urzeşte. Numai că, de data aceasta, n-a aflat nimic, pentru că toţi îl trădaseră. În sala cea mare a tronului erau de faţă şi marii boieri. Brâncoveanu a ieşit să-l întâmpine pe trimisul turc, care îndată a scos năframa neagră a mazilirii şi i-a zis: "Porunca sultanului este că tu eşti mazil şi trebuie să pleci cu casa ta, cu fiii şi ginerii la Constantinopol!". Brâncoveanu a fost apoi ridicat dintre boieri. Capugiul a citit hatişeriful (ordinul n. red.) în care erau enumerate acuzaţiile ce i se aduceau. Era găsit vinovat de trădare, de legături cu Rusia şi multe alte intrigi. Boierilor li s-a cerut să hotărască un domn nou, iar aceştia, de faţadă, au refuzat, spunând că nu au nevoie, pentru că au unul. Capugiul a ameninţat cu năvala tătarilor deja strânşi la Nistru. Palatul a fost pus sub control, încăperile sigilate, iar Vodă reţinut. Totul a durat mai puţin de un ceas şi situaţia în Valahia s-a schimbat complet într-o jale. În Joia Mare a venit şi firmanul pentru desemnarea noului domnitor: Ştefan Cantacuzino. Slujba a avut loc în biserica domnească din vecinătate şi a fost oficiată de mitropolitul Antim Ivireanu. A urmat o scurtă întâlnire între fostul şi noul domn, Brâncoveanu spunându-i nepotului său "E mai bine că domnia ţi-a fost dată dumitale, decât altuia, unui străin.". Imediat a început căutarea averilor lui Brâncoveanu. Au fost scotocite Palatul de la Curtea Veche, cel de la Târgovişte, cel de la Mogoşoaia, dar şi aşezămintele sale risipite prin ţară (Potlogi, Horezu etc.). A doua zi, Brâncoveanu şi familia lui părăseau Bucureştii. Vodă nu avea să se mai întoarcă vreodată. De Sfânta Maria, la 15 august 1714, când împlinea 60 de ani, a fost ucis împreună cu cei patru fii ai săi. Nici urmaşul său pe tron - şi denunţătorul lui în acelaşi timp, n-a avut o soartă mai bună. Doi ani ani mai târziu, la 9 ianuarie (stil vechi) a fost mazilit, la rândul lui, şi dus la Constantinopol. A fost ucis în noaptea 25/26 mai împreună cu tatăl său. Capetele lor umplute cu câlţi au fost tăiate şi trimise la Adrianopol pentru a fi văzute de acelaşi sângeros mare vizir, Gin Ali Paşa. Corpurile au fost aruncate în Bosfor.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
