EXPRESia zilei - 23 martie 2021
"Adevărurile fundamentale rămân aceleaşi pentru toate timpurile."
Alexandru Dimitrie Xenopol [n. 23 martie 1847, Iaşi - d. 27 februarie 1920, Bucureşti. A fost un istoric de seamă, rector al Universităţii din Iaşi, membru titluar al Academiei Române. A avut meritul de a scrie prima sinteză sau istorie completă a poporului român, "Istoria românilor din Dacia Traiană", şi de a o face larg cunoscută întregii lumi. Prin întreaga sa activitate creatoare, A. D. Xenopol a rămas cunoscut ca una dintre cele mai desăvârşite personalităţi culturale ale României. S-a distins şi ca un filozof al istoriei de talie mondială, fiind considerat printre cei mai mari istorici români, alături de elevul său, Nicolae Iorga. În anul 1888 publică primul volum, de 619 pagini, al lucrării "Istoria românilor din Dacia Traiană". Ultima parte a acestei opere, cea mai importantă creaţie din viaţa lui Xenopol, va apărea în anul 1893. Fuseseră necesari din partea autorului 16 ani de documentare şi 10 ani de redactare pentru a scrie cele aproape 4.000 pagini ale importantei lucrări. Aceasta este prima prezentare sistematizată, analitică şi complexă a istoriei românilor, din toate provinciile tradiţionale, începând tratarea problematicii din cele mai vechi timpuri până la Unirea din anul 1859. În scopul finalizării acestei sinteze, autorul a realizat cercetări îndelungate în arhive şi biblioteci din ţară ori din străinătate, publicând anticipat diverse studii referitoare mai ales la izvoarele şi instituţiile istorice româneşti. În elaborările sale surprinde structurile societăţii româneşti, dinamica evenimentelor, cauzalitatea şi finalitatea acestora. De asemenea, prezintă aspecte fundamentale proprii vieţii sociale, economice, politice, administrative, culturale şi religioase, definitorii pentru români, urmăreşte evoluţia activităţii umane, producţiile şi bogăţiile acestui spaţiu geo-istoric, reliefează categoriile sociale, starea şi evoluţia ţăranilor, meşteşugarilor, breslaşilor, târgoveţilor, orăşenilor sau a marilor proprietari funciari. Un loc important se acordă structurilor instituţionale, proprii statelor româneşti, cum au fost cele integrate activităţilor juridice, financiare, şcolare, cutumiare, militare, intelectuale şi se fac referiri la ştiinţă, biserică, la politica internă şi externă.]
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
