EXPRESia zilei - 17 martie 2021
"Sunt cazuri când Dumnezeu nu te poate ajuta decât dându-ţi mereu suferinţă." Urmuz
[n. 17 martie 1883, Curtea de Argeş - d. 23 noiembrie 1923, Bucureşti. Pseudonimul literar al lui Demetru Dem. Demetrescu-Buzău, Urmuz este cunoscut ca o figură legendară a literaturii române din perioada interbelică, considerat ca fiind cel mai original reprezentant al avangardei literare de la noi. El inaugurează în literatura română ceea ce se numeşte astăzi literatura absurdului, antiproza. Scrierile lui Urmuz se numără printre primele exerciţii predadaiste din lume, întrucât acestea au circulat înainte de 1916, anul când a luat fiinţă, la Zurich, mişcarea dadaistă, printre iniţiatorii căreia se afla şi românul Tristan Tzara. Mişcarea dadaistă nega orice raport dintre gândire şi expresie, dintre logică şi poezie, aceasta devenind o simplă "operă" a hazardului. Literatura absurdului, inaugurată de Urmuz, este o literatură care neagă caracterul raţional al vieţii şi, prin urmare, caracterul inteligibil al acesteia. Termenul a fost folosit în filozofia existenţialistă, unde absurdul denumeşte neputinţa de a găsi un sens unic şi o coerenţă deplină vieţii, de a pune de acord individul cu societatea. Literatura absurduluiu încearcă să izoleze drama individului pierdut într-o lume ce nu poate fi înţeleasă şi care îi este ostilă. De subliniat că această literatură a absurdului nu este însă şi absurdă, ea având, de regulă, un caracter simbolic. Scrierile lui Urmuz, considerate, la început, ca nişte simple bufonerii inteligente, s-au impus, cu timpul, în primul rând, prin comedia cuvântului, prin asociaţiile neaşteptate, absurde, pe care autorul le fixează în structurile verbale perfect logice, de tip clasic, stârnind prin acesta râsul. Acest tip de scriere se numeşte astăzi antifrază, adică nişte parodii fine şi nu gratuite ale tipurilor clasice de proză: parodia rom anului erotic, a nuvelei sociale, a epopeii, a fabulei. Aceste scurte naraţiuni sunt vide - goale de conţinut - , însă au o gradaţie aparent logică. Dincolo de datele absurde ale universului creat, în proza lui Urmuz se poate descoperi realitatea înconjurătoare, foarte concretă şi prozaică, fapt ce l-a determinat pe George Călinescu să-l numească pe Urmuz un "mare sensibil schimonosit". George Călinescu sublinia "demnitatea stilistică, liniştea de mare prozator clasic din care, prin contrast fireşte, iese şi comicul". Eugen Ionescu îl consideră pe Urmuz "unul dintre premergătorii revoltei literare universale". Matei Călinescu apreciază că scrierile lui Urmuz sunt o ilustrare originală a umorului negru, a comicului absurd, a grotescului şi a automatismelor limbii - sporadic reprezentate în literatura română înainte de Urmuz. Nicolae Balotă consideră că scrierile lui Urmuz sunt o literatură de revoltă, în care "intenţia satirică e prezentă aproape în fiecare frază". În Urmuz - continuă criticul - "descoperi pe continuatorul lui Caragiale în masca ridicolă aruncată pe obrazul unei societăţi. Ion Negoiţescu crede că Urmuz se situează printre iniţiatorii literaturii moderne universale: suprarealism, absurd, antiliteratură. În planul "inteligenţei româneşti este unul dintre cele mai curioase fenomene de evoluţie prin revoluţie artistică".]
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
