EXPRESia zilei - 10 martie 2021
"Nu există forţă pe lume în stare să reducă la tăcere o gloată înainte ca ea să fi scuipat tot ce a îngrămădit în vintrele ei, amuţind apoi de bunăvoie." Mihail Bulgakov [n. 15 mai 1891, Kiev, Ucraina - d. 10 martie 1940, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. Destinul lui Bulgakov pare guvernat de acelaşi amestec de satiră, fantastic şi tragism care e amprenta operei sale. Născut la Kiev în 1891, în familia unui profesor de teologie, studiază medicină, pe care o practică vreme de patru ani (1916–1920), pe front şi în spitale de provincie. Devine dependent de morfină, dar, cu ajutorul primei sale soţii, reuşeşte să învingă răul. În 1920 abandonează medicina pentru a se dedica scrisului. Intră în lumea teatrului, iar piesa "Zilele Turbinilor", dramatizarea romanului "Garda Albă", are mare succes, fiind considerată un "Pescăruş" al noii generaţii de dramaturgi. Simpatia evidentă pentru ofiţerii Albi face ca piesa să fie interzisă, dar (paradoxal!) este, în acelaşi timp, piesa preferată a lui Stalin. Din 1929 nu i se mai publică nicio carte şi nu i se mai joacă nicio piesă. Trăind la limita supravieţuirii, Bulgakov se vede silit să-i trimită dictatorului o petiţie, apoi, într-o scrisoare adresată guvernului sovietic, să vorbească despre dezechilibrul psihic la care e expus un creator a cărui existenţă este ameninţată. Scrisoarea rămâne celebră atât ca model al disidenţei asumate, cât şi prin efectele ei neaşteptate. Trei săptămâni mai târziu, primeşte un telefon bizar direct de la Stalin, în urma căruia, deşi Bulgakov crede că a fost victima unei farse, este reangajat la teatru. Scrierile lui rămân, însă, nepublicate. În ultimul deceniu al vieţii scrie cu frenezie, temându-se că nu va termina romanul "Maestrul şi Margareta". Ultimele corecturi le face în 1940, pe patul de moarte, orb, dictând soţiei sale, Maria Sergheevna, care este, de altminteri, chiar modelul Margaretei.]
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
