Reper istoric - 2 martie 2021
2 martie 1716 - Apare lucrarea lui Dimitrie Cantemir, "Descriptio Moldaviae", prima monografie geografică la români, scrisă în limba latină, la cererea Academiei din Berlin. Lucrarea este alcătuită din trei părţi şi este însoţită de prima hartă a Moldovei. Descriptio Moldaviae (sau Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae, în română Descrierea stării de odinioară şi de astăzi a Moldovei) este una dintre cele mai importante opere ale lui Dimitrie Cantemir, scrisă în latină între 1714 şi 1716, pe când fostul domn al Moldovei trăia în Rusia. Cuniscută şi ca "Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae", adică "Descrierea stării de odinioară şi de astăzi a Moldovei", cartea este un document ce tratează istoria românilor şi a fost gândită pentru a avea trei părţi - una geografică, una politică şi o alta care să acopere starea bisericească şi literară a Moldovei. Prima parte este dedicată descrierii geografice a Moldovei, a munţilor, a apelor şi a câmpiilor, aici fiind inserată şi prima hartă cunoscută a Moldovei, realizată de autor. De asemenea, acest capitol prezintă flora şi fauna, târgurile şi capitalele ţării de-a lungul timpului. A doua parte a cărţii se referă la organizarea politică şi administrativă a ţării, conţinând detalii despre forma de stat, înscăunarea sau schimbarea domnilor, dar şi aspecte legate de obiceurile privind naşterea, logodna, nunta sau înmormântarea. În fine, ultima parte a lucrării cuprinde referiri la cuvintele şi graiul moldovenesc, despre calităţi sau defecte caracteristice acestui neam. De asemenea, Cantemir face o descriere aprofundată a religiei moldovenilor, autenticitatea ordodoxiei lor fiind susţinută cu admiraţie de autor.
Primul manuscris al lucrării avea să fie definitivat la 2 martie 1716, şi putea fi expediat la Berlin, însă din diferite motive, încă neelucidate, Cantemir nu a timis manuscrisul, cu toate insistenţele celor din Academia berlineză. Problemele survenite în cadrul instituţiei după decesul preşedintelui Leibniz este posibil să-l fi determinat pe Cantemir să nu mai manifeste încredere în ea. După moartea autorului, în anul 1723, manuscrisul a rămas în posesia fiului mai mic, Antioh, care, fiind numit ambasador al Rusiei la Londra, a luat cu el manuscrisul cu intenţia de a-l publica în Occident. De aici traseul cărţii a fost realmente un labirint. În anul 1744, după moartea la Paris a lui Antioh Cantemir, manuscrisul latin al "Descrierii" avea să fie vândut la o licitaţie contelui Thomson, ginerele marelui medic Boerhaave. După decesul său, soţia a cedat manuscrisul unui văr, Abraham Raas Boerhaave, profesor la Petersburg, care, la rându-i, I l-a dat unui medic imperial, von Kruse, pentru ca, în final, cartea să ajungă la consilierul imperial G. F. Müller din Petersburg. Acesta a apreciat valoarea deosebită a documentului şi I l-a încredinţat unui specialist geograf, Anton Friedrich Büsching, care l-a tradus în limba germană cu ajutorul lui Johann Ludwig Redslob din Berlin şi l-a publicat, la 53 de ani distanţă de la definitivarea lucrării (1769-770). A urmat, în anul 1789, tipărirea lucrării în limbile rusă şi greacă, în anul 1819, iar în 1825, pe 19 august, s-a publicat, la Mănăstirea Neamţ, traducerea românească, sub titlul "Scrisoarea Moldovei".
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
