Reper istoric - 11 februarie 2021
La 11 februarie 1866 (23 februarie 1866 stil nou) Alexandru Ioan Cuza este silit să abdice ca urmare a conjuraţiei pregătite de "monstruoasa coaliţie" (conservatori şi liberali radicali). Se formează o locotenenţă domnească, alcătuită din Lascăr Catargiu (reprezentant al Moldovei şi al conservatorilor), generalul Nicolae Golescu (reprezentant al Munteniei şi al liberarilor) şi colonelul Nicolae Haralambie (reprezentant al armatei), precum şi un guvern provizoriu, condus de Ion Ghica (prim-ministru şi ministru de externe). O parte din elita politică a noului stat România, creat în baza a două principate româneşti - Moldova şi Valahia (Muntenia), considera că reformele în stil occidental ale lui Cuza veneau prea repede. Unii dintre marii proprietari de terenuri se temeau de desproprietăriri în folosul ţăranilor. Se contura tot mai mult ideea că adevărata suveranitate, faţă de Imperiul Otoman, România o putea obţine doar sub un principe străin. În baza acestui ultim deziderat s-a creat viitoarea coaliţie din reprezentanţii unor tabere diametral opuse, lucru care mirat toată lumea. Coaliţia dintre conservatorii cei mai de dreapta şi liberalii cei mai de stânga, cu complicitatea comandanţilor unor unităţi militare, a fost numită ulterior şi "monstruoasa coaliţie". În noaptea de 22 pe 23 februarie 1866 (stil nou), la orele 5, a pătruns în palat un grup de ofiţeri înarmaţi, silindu-l pe principele Cuză să semneze abdicarea. Ulterior, domnitorul a fost obligat să se îmbrace în haine civile şi a fost scos din palat, între două rânduri de soldaţi. Atât de mari erau temerile complotiştilor în privinţa unei eventuale reacţii violente a soldaţilor, cu toţii fii de ţărani împroprietăriţi de Cuza, încât le-au dat ordin strict să stea întorşi cu spatele pentru a nu-l vedea pe fostul domn. A doua zi, lui Cuza i s-a permis să plece spre Austria, ţară de unde el n-a revenit niciodată. În anii petrecuţi acolo, n-a emis nicio plângere, repetând mereu că-şi dorise el însuşi venirea unui principe străin la conducerea României. Alexandru Ioan Cuza a murit în exil, la vârsta de 53 ani, în 1873.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
