TABLETĂ DE SCRIITOR - TRĂIREA DIRECTĂ
"Scopul meu imediat şi de perspectivă este să trăiesc direct!" - mi-a spus un domn literat, care urca domol şi cu vrednicie spre 80 de ani. Nu l-am întrebat la ce se referă, ci am încercat să refac eu însumi itinerariul gândurilor sale.
Literatul, prietenul meu de de mulţi ani, era un om împlinit, atât prin lucrările publicate, cât şi prin prestigiul său cultural.
Arăta încă bine pentru vârsta sa, nu suferea decât de câteva boli secundare, uşor de îmblânzit prin regim şi nişte medicamente ajutătoare.
Dar cunoscusem şi alţi oameni, ajunşi la vâsta lui, care se resemanseră într-o blândă aşteptare a clipei finale.
Deja păreau fiinţe înfrânte, în care viaţa abia mai pâlpâia.
Prietenul meu însă nu se împăca deloc cu acest gând. Ieşea în public şi se întâlnea cu alţi scriitori; lua cuvântul la cenaclurile literare şi le împărtăşea cu înţelepciune din experienţa sa; era ascultat cu admiraţie; părea un om cu o speranţă de viaţă desfăşurată optimist; trăirile sale directe în aceasta constau: în încadrarea în parametrii clipei bine conturate.
Am început să-l admir şi să-l urmez.
Ce rost ar avea să fiu atât de înspăimântat de ce va urma, când la fereastra mea soarele răsare mereu biruitor?
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
