Tabiet cultural - 11 ianuarie 2021
"Distanţarea socială" şi "carantina" - practici medievale pentru eradicara epidemiilor
Regula distanţării sociale a apărut pentru prima oară într-o carte de acum 432 de ani. Măsura a fost creată de un doctor italian pe nume Quinto Tiberio Angelerio pentru a scăpa oraşul Alghero de ciuma bubonică apărută în 1588. În primul rând, locuitorii din Alghero au nu aveau voie să-şi părăsească locuinţele decât în situaţii excepţionale. Cei care ieşeau din curte sau din locuinţe pe drumurile publice trebuiau să aibă un baston de doi metri, pentru a se asigura că păstrează această distanţă faţă de oricare alt cetăţean. Datele arată acum că regula impusă în secolul al XVI-lea de medicul italian, deşi controversată la acea vreme, a fost cea corectă. Se estimează că riscul transmiterii COVID-19 la o distanţă de un metru poate să fie de două până la de zece ori mai mare decât la o distanţă de doi metri. De asemenea, Angelerio a realizat că boala era răspândită prin contact, dar şi prin atingerea unor obiecte contaminate, aşa că le-a cerut oamenilor să aerisească locuinţele şi să spele inclusiv mobila. Pe atunci, era deja un obicei ca bunurile aduse în oraş pe nave să fie dezinfectate cu fum. În plus, cei care intrau în contact cu o persoană cu simptome de ciumă trebuiau să se izoleze pentru 40 de zile, adică "quaranta giorni", în italiană. Aşa a apărut cuvântul "carantină". Cu toate acestea, Dubrovnikul, un port cu aproximativ 3.000 de locuitori de pe coasta Adriaticii, a fost primul oraş din lume care a elaborat şi implementat legislaţia cu privire la carantină, în anul 1377, tot în contextul ciumei.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
