La curtea lui Urmuz - Fascinantele alegeri
"Eterna şi fascinanta Românie" este o carte-album celebră, apărută în 1997 - nu reiau aici din titlul ei decât al doilea adjectiv. Nu ştiu ce înseamnă "etern" pentru o ţară, nu există aşa ceva, nici japonezii nu-şi urează, în imnul lor imperial, mai mult de 10.000 de ani, să ne dorim şi noi tot atâta, dar că România este fascinantă este indubitabil. La propriu, cum vedem în album, dar aici reiau uşor urmuzian termenul, privind, la două-trei zile după scrutinul din 27 septembrie, desfăşurarea şi rezultatele alegerilor locale. Textul de faţă va apărea în ziar cu două-trei săptămâni mai târziu, suficient pentru a se mai domoli emoţiile.
Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Pasiuni, manevre de partid şi individuale. Parcă niciodată mânăriile şi aberaţiile nu au fost mai vizibile, mai pe faţă. Dispreţul pentru morală, dacă nu şi pentru lege (vezi numărul vizelor de flotant acordate în ultima lună), disperarea de a fi ales (parcă pentru a ilustra dictonul "decât al doilea la Roma, mai bine primul într-un sat"), strania "imunitate" în faţa compromisului făcut nonşalant, în văzul lumii, şi care chiar compromite. Lucruri grave, de fond, care m-ar împinge spre pesimism, spre unul cioranian, estetic, dar şi spre unul structural - dacă nu aş fi un optimist înnăscut, nevindecabil. Şi dacă nu aş afla, din zgomotoasa noastră mass-media atâtea lucruri care nu cred că se mai pot întâmpla şi pe alte meleaguri, întărindu-mi convingerea că suntem un popor fascinant. Imprevizibil (pentru cine nu cunoaşte imbatabila sentinţă "Mai dă-i dreacului!..."), pasional (dar inima judecă adesea mai sănătos decât creierul), plin de umor (fie şi haz de necaz, râsu’-plânsu’), ospitalier, fatalist, dornic de spectacol, fie acesta şi circ.
Dau repede exemple, altfel mi se epuizează rândurile alocate tabletei.
De partea frumoasă a lucrurilor: Raymond Emingo candidează la poziţia de primar în Buturugeni (splendid nume de comună cu primar congolez!), judeţul Giurgiu, dar nu este ales, din păcate. La fel arabul Mohammad Murad la Mangalia. Germanul Dominic Fritz câştigă însă Primăria Timişoarei; are voce, are studii, are charismă - parcă prea mult din toate, e un personaj de urmărit (dacă ar fi primar al unui mare oraş din altă margine de hartă, aş fi entuziast fără nicio umbră). În consiliul Timişoarei a intrat şi un cetăţean spaniol. La Corbi, avem cel mai tânăr primar din ţară, Anca Baciu, 24 de ani - sunt sigur că va face treabă bună. Cu doi ani mai "bătrân", Pârwuşor Ţicu Ezekiel Belţic (rubrica din buletinul de vot trebuie să fi ocupat atrăgător de mult spaţiu…) a fost ales primar la Salcea, oraş din Suceava. Tot la "bune" trec alegerea lui Cătălin Moroşanu, "moartea din Carpaţi" la K1 (consilier la Galaţi), a lui Alexandru Degău, şomer (dar ce şomer! căutaţi-l pe web, consilier la Beiuş), ba chiar şi iniţiativa localnicilor din Deveselu de a-l realege post-mortem pe fostul primar, rămas candidat pe buletinele de vot - întâmplarea a făcut ocolul internetului.
De partea întunecată a lucrurilor ar putea sta Cristian Popescu Piedone (ştie/intuieşte opinia publică mai mult decât justiţia?), primarul din Sângeorz-Băi, nici nu-i pomenesc numele şi isprăvile, cazul unui candidat care apare în procesul verbal cu zero voturi, deşi, el şi familia, au fost la vot - şi mai sunt, urmăriţi vă rog presa, dar nu insist, pentru că nu înţeleg.
Plus că vin alegerile următoare, parlamentarele… Alt nivel, altă miză, alt circ, altă fascinaţie…
Neapărat Caragiale plus Urmuz - separat, niciunul nu face faţă…
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
