Sensibilitatea umană şi frumosul din viaţa noastră
"Artistul dezvăluie omenirii calea spre armonie, contribuie cu talentul său, cu munca sa la cultivarea frumosului, care e menit să dea un impuls pornirilor celor mai nobile ale sufletului" (George Enescu)
Frumosul există pretutindeni în jurul nostru, fiind categoria fundamentală a esteticii, adică a disciplinei care studiază frumosul natural, creaţia şi receptarea operei de artă. Frumosul este valoarea care exprimă perfecţiunea şi armonia întruchipate în obiectele din natură sau în operele de artă. Sentimentul estetic pe care îl trăieşte omul în contact cu frumosul constituie reflectarea în conştiinţa lui a realităţii. ştiinţa operează cu noţiuni şi legi, oglindind realitatea prin intermediul acestora, în timp ce arta "se exprimă" prin intermediul imaginilor artistice. Cunoaşterea ştiinţifică are un caracter abstract, noţional, în timp ce cunoaşterea artistică are un caracter sensibil realizat prin intermediul simbolurilor. Obiectul cunoaşterii artistice este deci creaţia şi receptarea operei de artă, iar modalităţile fundamentale pe care le utilizează sunt specifice: intuiţia, analiza simbolurilor, contemplarea, judecata de valoare etc.
O operă de artă comunică un mesaj artistic, adică un complex de stări afective, idei, semnificaţii şi valori. Datorită mesajului de idei, opera de artă este o formă de comunicare interumană şi de modelare a personalităţii omului. Contactul cu arta are efecte formative datorită valorilor pe care le comunică şi sentimentelor pe care le trezeşte în conştiinţa receptorului. Arta exercită o influenţă profundă asupra omului. Creaţia artistică îl înnobilează, îi trezeşte emoţii şi sentimente foarte variate care-l împing la acţiune şi imprimă un anumit colorit vieţii lui psihice. Pictura, sculptura, grafica, arhitectura, poezia, literatura, muzica, dansul, teatrul, filmul şi alte forme ale creaţiei artistice îi dezvoltă sensibilitatea şi capacitatea de sesizare a valorilor autentic umane, îl învaţă să preţuiască binele şi să se bucure de victoria celor drepţi şi cinstiţi. Operele de artă ne ajută să înţelegem mai bine gândurile şi acţiunile semenilor noştri, motivele comportării acestora. Frumosul prezintă o polivalenţă formativă: cultivă sensibilitatea, dezvoltă capacităţile creatoare, influenţează înălţarea morală a individului etc. Încă din antichitate, gânditorii au remarcat că frumosul şi binele se află într-o continuă fuziune, rolul formativ al frumosului din natură, artă şi societate, manifestându-se în planul înălţării spirituale a omului. Cultivarea sensibilităţii pentru frumos şi a capacităţii de receptare a operei de artă îndeplinesc o funcţie compensatoare pentru omul modern, care trăieşte într-un mediu cu un grad din ce în ce mai înalt de tehnicitate şi de urbanizare. Acest mediu accentuează preocupările intelectuale ale omului, solicită deprinderile lui de muncă susţinută şi generează tendinţe de insensibilitate pentru frumosul din natură, cel artistic sau cel din viaţa socială. Se poate vorbi chiar de o desensibilizare a omului modern. Calea cea mai sigură pentru a cultiva simţul frumosului este intrarea în contact direct cu frumuseţile autentice din toate domeniile. Citirea expresivă a unei bucăţi literare, prezentarea unor melodii sau a unor fragmente celebre din operete sau opere, contemplarea unui tablou al unui pictor renumit, vizionarea unui spectacol de teatru etc.constituie tot atâtea mijloace de a percepe şi de a "simţi" frumosul. În toate aceste cazuri este bine (în unele situaţii este chiar obligatoriu) ca educatorul (învăţătorul, profesorul, creatorul de artă) să-şi pregătească cu răbdare, tact şi dăruire, discipolii, pentru ca aceştia să poată să priceapă şi să înţeleagă frumosul, trecând dincolo de barierele pe care arta le ridică uneori între ea şi cei neiniţiaţi. Numai dacă sunt îndrumaţi corect şi li se formează în mod raţional gustul estetic, oamenii, copiii, tinerii şi adulţii, vor înţelege semnificaţiile adânci ale sculpturilor lui Constantin Brâncuşi, vor asculta înfioraţi muzica lui Enescu, Beethoven şi Wagner, vor "simţi" frumuseţea nepieritoare a versurilor marelui Eminescu. Depinde deci de cei din jur, dar şi de fiecare dinte noi, dacă "frumosul" va deveni o parte integrantă a existenţei noastre, un adevărat mod de viaţă care să ne lumineze sufletul şi să ne facă mai buni şi mai… frumoşi !
Citiţi cât mai mult, dragii noştri cititori (copii, tineri, adulţi), documentaţi-vă, discutaţi cu artişti din diverse domenii, acultaţi muzică, vizitaţi muzee şi expoziţii, vizionaţi filme şi piese de teatru de calitate şi, încetul cu încetul, pentru voi, frumosul autentic va înceta să fie un mister inexorabil şi va deveni o realitate palpabilă!
Bibliografie: Silvia Marinescu, Rodica Dinescu, "Invitaţie la educaţie; Suport metodic pentru lecţii educative" (Ed. Carminis Educaţional, Piteşti, 2003, p. 49-51)
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
