Episodul refugiaţilor polonezi în Muscel - subiect de expoziţie la Curtea de Argeş!
În septembrie 1939, peste 50.000 de refugiaţi polonezi îşi găseau adăpost în ţara noastră. Conform datelor colectate până la 4 octombrie 1939, România găzduia 49.547 de persoane din această categorie, dintre care aproximativ jumătate erau militari şi jumătate civili (24.000 militari şi 26.000 civili). După câteva luni, în ţara noastră mai erau înregistraţi doar 15.002 de refugiaţi civili, restul luând deja calea Occidentului. Un an mai târziu, România mai adăpostea numai 3.200 de refugiaţi civili, iar numărul lor a rămas neschimbat până la sfârşitul războiului. În acest context, amintim că partea română şi-a asumat benevol obligaţia de a plăti soldele corespunzătoare soldaţilor polonezi internaţi în România, însă au speculat propriul avantaj. Un exemplu ar fi că, după trecerea frontierei, soldaţii polonezi au fost dezarmaţi, iar armele lor au fost duse în locuri speciale de depozitare, de unde au fost apoi preluate efectiv de armata română, mărindu-şi în acest fel "zestrea". Dintre cei 50.000 de de refugiaţi polonezi, câţiva au poposit în judeţul Argeş, în localitatea Dragoslavele şi, cum era şi firesc, prezenţa lor pe aceste meleaguri şi-a pus întrucâtva amprenta asupra istoriei zonei.
Mărturii ale vieţuirii lor printre argeşenii din apropierea Câmpulungului ne sunt şi câteva imagini din acele vremuri, păstrate în arhiva publicistului Radu Petrescu-Muscel, cu care suntem deja familiarizaţi încă din luna iulie a acestui an, când a adus la Curtea de Argeş o colecţie de fotografii ce documentau aspecte privind biografia preotului Gheorghe Cotenescu (bunicul său), victimă în arestul Securităţii şi fost profesor în cadrul Seminarului Teologic Ortodox din Cetatea Basarabilor. Continuând efortul de resuscitare a istoriei locale, Radu Petrescu-Muscel a pregătit o nouă expoziţie itinerantă, de fotografii, care a ajuns marţi la Muzeul Municipal din Curtea de Argeş, subiectul fiind povestea refugiaţilor polonezi care au ajuns în zona Muscelului în cea de-A Doua Conflagraţie Mondială.
Gazda vernisajului, managerul Ştefan Dumitrache, a făcut o introducere succintă a evenimentelor care au condus la producerea acestui "fenomen" al refugiaţilor polonezi, explicând: "În 1939, două regimuri totalitare - unul nazist şi unul bolşevic - şi-au dat mâna ca să distrugă cel mai mândru stat din Europa - cel polonez! La acea vreme, polonezii aveau un singur tratat de alianţă, încheiat cu românii, acesta fiind motivul pentru care, în 1939, au mobilizat armata şi au trimis-o pe Nistru, aşteptându-se la un atac sovietic iminent. Numai că sovieticii nu au atacat atunci şi România, contrar previziunilor, pentru că ei aşteptau să vadă ce avea să se întâmple cu Franţa şi Italia. Armata poloneză, deşi s-a luptat extraordinar, constatând că Marea Britanie şi Franţa a lăsat-o lăsat de izbelişte, s-a retras în România. Ei bine, o parte dintre membrii diviziilor s-au stabilit în zona Muscelului...".
Din partea clerului a fost prezent pr. Ovidiu Vlăsceanu, care a subliniat: "Războiul este o dramă. Ştim cu toţii că valul vine, ia totul în cale şi lasă în urmă un dezastru... În urma sa rămâne multă suferinţă, rămân oameni pe drumuri nevoiţi să plece la drum şi să caute adăpost. De ce au ales cei peste 50.000 de polonezi să se refugieze în România? Ar trebui să ne dăm singur un răspuns... De-a lungul timpului, românii au acceptat şi au primit cu ospitalitate, cu pâine şi cu sare, pe toţi cei care au venit cu gânduri bune pe meleagurile lor. Aşa au fost întâmpinaţi şi polonezii, care erau sfâşiaţi de pierderile suferite, de dorul de ţară şi de familii... Ei au ajuns şi în zona noastră şi nu trebuie să uităm că Biserica Ortodoxă a dat un imbold preoţilor slujitori care, împreună cu comunotăţile lor, i-au primit pe aceşti oameni care nu mai aveau absolut nimic, le-au oferit ajutor spiritual, hrană şi adăpost. Statul român a venit şi a completat condiţiile pentru aceste suflete. Românii au aplicat pilda samarineanului milostiv...".
Mulţumind gazdei şi arătându-se bucuros să se afle din nou la Curtea de Argeş, Radu Petrescu-Muscel, iniţiatorul expoziţiei, a precizat că expoziţia a fost ordonată pe criteriu cronologic, fiind mai uşor de urmărit şi scenele imortalizate mai lesne de încadrat în contextul evenimentelor. Acesta a prezentat pe scurt fotografiile de pe simeze, adăugând detalii importante privind episodul refugiaţilor polonezi. Expoziţia a început în Câmpulung, a făcut popas la Curtea de Argeş şi se va încheia la Piteşti.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
