DECES
Fratele de cruce mai mic al Arefului, profesorul Cezar Bădescu, a plecat tăcut, cătinel-cătinel pe drumul cel fără de întoarcere. Vocea lui apăsată şi sfătoasă se stinge-acum, dar va răsuna fără doar şi poate în amintirea celor cărora le-a ieşit în cale, le-a dat totdeauna bineţe omenos şi i-a-ntrebat cu bucuria revederii-n glas: "Aşa, şi ce zici că mai faci, măi, tinereţe?". Creştini învăţăcei în straie cernite rămân în urmă pe uliţele lor cu-aduceri-aminte. Rămânem noi, sânge din sângele lui, plângându-l cu lacrimi amare şi inima pustiită de dor. Acum, mai sărac cu un suflet de milioane, rămâne Areful să-l petreacă şi să-l jelească la o şezătoare-n fapt de seară, cântând o doină de jale din bătrâni, cu glasuri înecate de durere: "Du-mă, Doamne, du-mă iară"...
Dragi prieteni care l-aţi cunoscut pe TATA şi pentru care Tata a scris poate o filă şi din povestea vieţii lor, în loc de clasicul "Condoleanţe!", vă rog din suflet scrieţi o amintire frumoasă cu el. Ne va face bine şi nouă, sânge din sângele lui, şi sufletului său rătăcitor... Cele mai frumoase gânduri vor fi incluse într-o carte dedicată lui!
În numele familiei îndoliate, Camelia Sighiartău şi Graţian Bădescu
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
