La curtea lui Urmuz - Cărţi de mătase
Titlul nu este nici o metaforă şi nici nu trimite la cărţile de lână, lut sau lemn, cărţi-expoziţii, realizate de poeta Carolina Ilica la ultimele ediţii ale Festivalului Nopţile de Poezie de la Curtea de Argeş - este vorba chiar despre cărţi tipărite pe file de mătase. În China, desigur. Am pe masă două exemplare, două bijuterii bibliofile.
Mătase uşor gălbuie, cu marginile decorate cu caligrafii, texte chinezeşti urmate de traducerea în engleză, câteva pagini având imagini din stampe vechi, cu trei timbre aşezate sub o folie transparentă, la distanţă unul de altul. „Foile” sunt duble, pentru ca literele să nu se vadă de la o pagină la alta. Casete elegante de lemn acoperit cu hârtie, cu un suport de mătase în care se aşază cartea. Pe una dintre cărţi scrie că a fost produsă în 5.000 de exemplare numerotate, pe cealaltă nu găsesc această informaţie, dar aflu că este produsă în 2012.
Unul dintre volume are 36 de pagini (le-am numărat, nu ştiu dacă sunt numerotate - dacă sunt, sunt în chineză...) şi cuprinde învăţături ale lui Confucius, din celebrele sale Analecte. Învăţatul de acum două milenii şi jumătate, din Perioada Primăverii şi Toamnei, este înţeleptul titular al spiritualităţii chinezeşti, cu o influenţă covârşitoare asupra dezvoltării de până astăzi a Chinei. El spunea că doar a sintetizat spusele unor învăţaţi dinaintea lui, dar a rămas în imaginea populară ca „model exemplar pentru toate generaţiile”, multe dintre vorbele lui fiind faimoase şi astăzi. La finalul cărţii se menţionează că, în 1988, 75 de laureaţi ai Premiului Nobel, reuniţi la Paris, au declarat că „dacă vrem să trăim cum trebuie secolul 21, trebuie să urmăm înţelepciunea lui Confucius”.
Învăţăturile sunt dedicate omului de rând şi prinţilor, înţelepţilor, dar şi dornicilor de înţelepciune. Doar câteva exemple. „Un om superior este prietenos, dar nu linguşitor; un om de rând este linguşitor, dar nu prietenos”. „Nu sunt necăjit că oamenii nu mă cunosc; voi fi necăjit că nu-i cunosc eu pe oameni”. „Un lucrător, dacă vrea să facă treabă bună, trebuie mai întâi să-şi ascută uneltele”. „Un guvern este bun atunci când cei de aproape sunt fericiţi, iar cei de departe sunt atraşi”. „Omul superior doreşte să fie încet în vorbe şi iute în fapte”. „Omul superior este satisfăcut şi liniştit, omul de rând este mereu nemulţumit”.
Al doilea volum are 42 de pagini şi reia învăţături din celebra „Arta războiului”, a lui Sun Tze (sau Sun Zi). Nu se ştie nici măcar dacă autorul a existat cu adevărat, dar cartea, compilată aproximativ tot în vremea lui Confucius, a fost extrem de populară de-a lungul secolelor, până la Mao şi la generalii vietnamezi de acum câteva decenii. De fapt, nu numai despre desfăşurarea propriu-zisă a bătăliilor este vorba, ci mai ales despre posibilitatea de a câştiga un război fără luptă, despre alianţe şi subminarea adversarului, propagandă, psihologie, manipulare, spionaj, pregătire, cunoaştere. Doar două citate: „Suprema excelenţă nu este să lupţi şi să cucereşti, ci să distrugi rezistenţa inamicului fără luptă”. „Dacă îl cunoşti pe inamic şi te cunoşti şi pe tine, nu trebuie să te temi nici de o sută de bătălii. Dacă te cunoşti pe tine, dar nu-l cunoşti pe inamic, pentru fiecare victorie vei suferi o înfrângere. Dacă nu te cunoşti nici pe tine şi nici pe inamic, vei pierde toate bătăliile”.
Multe mai are lumea de învăţat de la chinezi!... Şi nici n-am pomenit aici de GO...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
