O expoziţie în virtutea unui nou concept: terapia prin artă!
Joi, Muzeul Municipal Curtea de Argeş (director, Ştefan Dumitrache) a găzduit expoziţia de fotografie "Origini", semnată de Mihaela Olteanu şi îngrijită de curatorul Maria Miu (terapeut artistic), ambele de origine din zona noastră. Prezentată drept rezultatul unui laborios parcurs de dezvoltare personală, în care terapia prin artă a fost unul dintre elementele esenţiale, colecţia de trăiri şi amintiri reflectate în imagini surprinse din viaţa de zi cu zi a fost foarte apreciată prin mesajul transmis. Concret, la Curtea de Argeş a fost definit, poate pentru prima oară în mod public, conceptul de terapie prin artă. Expozanta este beneficiarul unei astfel de practici şi efectul ei s-a materializat într-o schimbare uluitoare în ceea ce priveşte modul de viaţă, psihicul şi personalitatea. În ţara noastră, terapia aternativă prin elemente artistice nu este încă o metodă foarte cunoscută, deşi se practică în Europa încă de acum 80 de ani, debutul fiind timid, în spitale, în dreptul unor pacienţi cu patologii grave. Cu timpul, terapia prin artă şi-a extins aplicabilitatea la oameni care pur şi simplu se confruntă cu o problemă de sine - neîncredere, neîmplinire, neajuns etc. - deci scopul ei este să completeze o terapie psihologică. Concret, încrederea conştientă în sine este susţinută şi de o încredere practică, vizibilă, contribuind la un rezultat palpabil, satisfăcător. Terapeutul Maria Miu a subliniat faptul că, pentru a obţine efectul scontat, nu trebuie să fii neapărat artist, dar nici simplu consumator de artă, ci trebuie să foloseşti elementele din care se constituie arta: culoare, sunet etc.
Cele două se cunosc din perioada grădiniţei şi, deşi curatorul vernisajului a fost plecat din ţară ani buni, a păstrat legătura cu prietena sa din copilărie. Lucrurile au început să indice necesitatea unei terapii prin artă atunci când Mihaela i-a destăinuit Mariei problema sufletească pe care încerca în zadar s-o amelioreze. "Eu mă simţeam neîmplinită, deşi aveam o familie minunată, un soţ care mă susţine, copii, părinţii alături, un job aşa cum mi-am dorit... Tot simţeam un gol undeva în mine - era ceva ce lipsea! Discutând cu Maria, i-am povestit despre această problemă şi, treptat, a început să mă consilieze şi să mă încurajeze să fac lucruri menite să mă ajute sufleteşte, fiindcă material eram bine. Sunt aproape 3 ani de când am tot căutat diverse metode de a identifica golul simţit, ca apoi să găsesc lucruri creative cu care să-l umplu.Cei trei fraţi ai mei aveau talent în a face câte ceva, numai eu păream aşa, ştearsă, fără nicio înclinaţie artistică... Nu reuşisem să identific vreun avânt în această direcţie, fiindcă am fost crescută în stilul familiei clasice, să fiu soţie, mamă, să muncesc, să am grijă de casă şi de copii, dar mai puţin să fiu femeie. Nu mi-a fost luată independenţa, dar nu am fost încurajată să fac lucruri pentru sufletul meu!", a mărturisit Mihaela. 
Despre modul în care s-a ajuns la fotografie ca element al terapiei prin artă în cazul pacientei sale, Maria a precizat: "Fiecare beneficiar are nevoie de un anumit proiect. Mihaelei îi lipsea încrederea în sine şi mai avea o problemă cu faptul că se temea că nu era suficient de creativă. Şi atunci i-am spus despre telefon, amintindu-i că are o cameră foto, ştiind că ea de mică era atrasă de imagini şi-i plăcea să facă fotografii. Am analizat ceea ce mi-a arătat şi am constatat că poate, că are simţ cromatic şi vede compoziţia, aşa că i-am spus să înceapă cu acest lucru...". Referitor la tema expoziţiei, protagonista a explicat că imaginile surprinse se leagă în mod natural de propriile origini, de trăirile şi amintirile din copilărie şi, mai apoi, din viaţa de adult, cadre în care se poate regăsi oricine. În ceea ce priveşte efectul terapiei, în mod evident, a fost unul pozitiv şi productiv: "După această terapie, nu doar că nu prea mai simt acel gol, ştiind că fac ceva pentru mine, dar încrederea în mine a crescut foarte mult şi acum cred că pot ajunge oriunde îmi propun. Dacă muncesc suficient de mult, pot!... Indiferent de unde venim, trebuie să fim hotărâţi, să ne construim pe noi înşine şi, astfel, putem ajunge departe!" Tânăra nu s-a rezumat la fotografia însumată într-o expoziţie, ci a dorit să ajute şi ea, la rându-i, alte femei să se regăsească. De aceea, s-a decis să urmeze cursuri de dezvoltare personală, ceea ce a şi făcut între timp, iar acum este pregătită să împărtăşească propria experienţă cu persoane care trec prin stări similare cu aceea pe care a trăit-o şi ea.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
