La curtea lui Urmuz - Inevitabila bulă
Nu vă gândiţi la clasicul personaj al glumelor cam fără perdea - ar fi trebuit atunci folosită o iniţială majusculă, nu este vorba despre el, ci despre moderna bulă Facebook şi de suratele sale inerente oricărei „reţele de socializare”. Bulele acestea, numite uneori şi „camere-ecou”, sunt chiar bule, spaţii relativ închise, care ţin captive victime voluntar-inconştiente (intră de bună voie în bulă, fără a sesiza că sunt sechestrate - şi manipulate).
De fapt, bulele sunt inevitabile, inerente, ubicue, există dintotdeauna. Terminologia este nouă, devenită chiar populară de când cu „bula Facebook”, dar fenomenul face parte din „gramatica lumii”.
Explicaţia intuitivă este simplă, ţine de combinatorică, are legătură şi cu „principiul porumbeilor” (din engleză: pigeon principle): dacă avem n cuiburi şi cel puţin n+1 porumbei, există măcar un cuib în care se află doi porumbei... Dacă avem un număr de obiecte (aici - persoane), descrise de un număr de caracteristici, fiecare cu un număr de valori, dacă numărul de obiecte creşte, la un moment dat (depinde acest moment de numărul de caracteristici luate în seamă şi de numărul de valori ale fiecărei caracteristici) vor apărea similarităţi, obiecte indiscernabile, clase de obiecte asemănătoare - deci bule.
Apropiindu-ne şi mai mult de matematică, un detaliu personal (e surprinzător cum „totul se leagă”): am demonstrat cândva, folosind o măsură a similarităţii propusă de Octav Onicescu, că, pentru caracteristici cu valori binare, ceea ce este foarte restrictiv, orice grup cu cel puţin şase obiecte (număr mic, consecinţă a numărului minim de valori ale caracteristicilor) are un subgrup cu coeziunea strict mai mare decât a grupului. Acum, putem itera. Dacă subgrupul respectiv are mai mult de şase elemente, găsim şi în interiorul lui un grup-bulă, supercoeziv; dacă în afara lui rămân cel puţin şase elemente... Şi aşa mai departe. Apare astfel o structurare pe „bule”, fără să fie provocată de cineva - dar care poate fi folosită de „cineva”, de pildă, pentru „marketing” comercial sau politic: persoanelor similare li se poate adresa un mesaj personalizat, acelaşi pentru întreg grupul. Ieftin şi eficient. În comerţ, strategia este folosită la vedere, domeniul este mai bine reglat. Legislaţia „marketingului” politic nu este la fel de bine pusă la punct, presa ne aduce periodic scandaluri (gen Cambridge Analytica) privind manipularea.
Iar chestiunea bulelor s-a complicat mult în ultima vreme. Bulele de pe reţelele de socializare sunt bazate pe like-uri, pe similarităţi de opinii şi interese, aplică artificial, pentru că şi inteligenţa aferentă este artificială, tranzitivitatea prieteniei. Urmarea este crearea unei comunităţi aliniate, de aceeaşi părere, suficientă sieşi. Apare astfel dăunătoarea separare între Noi şi Ceilalţi, un fel de separare pe clase antagoniste, comunism sadea, dar fără ideologie („cine nu e cu noi, adică nu e în bula noastră, nu are dreptate, este inferior”). De aici până la exclusivism drastic, rasism, fanatism nu mai e decât un pas. Mai apare şi discriminarea digitală, defavorizându-i pe vârstnici şi pe săraci - se vorbeşte chiar despre „analfabeţi şi imigranţi digitali”. Mai apare moda haştagismului, trecătoare şi frivolă ca orice modă, dar care, până trece, produce destule consecinţe. În discursul public, în politică, în zona electorală.
Inevitabile bulele, chiar şi cele digitale, dar evitabilă folosirea lor în scopuri imorale sau ilegale. Primul pas: conştientizarea. Ceea ce tocmai am încercat...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
