TABLETĂ DE SCRIITOR - A TRECE SINGUR PRIN TIMP ŞI A FI VICTORIOS UN TIMP
Prietenul meu e un artist, un compozitor talentat, ale căror opere au intrat deja în patrimoniul naţional. A predat ca profesor de muzică la un liceu de prestigiu din capitală, a fost căsătorit, a dus în tinereţe o viaţă normală de familist şi cadru didactic, ca majoritate dintre noi. Dar artist a fost de când se ştie; în copilărie şi adolescenţă, umplându-şi sufletul cu bucuriile muzicii, iar la tinereţe şi maturitate părea că nu va mai putea trăi decât în armoniile muzicii. Nu-i dau numele şi nici nu încerc să-i prezint biografia şi faptele, toate acestea ar fi obişnuite - dar el este prototipul artistului însingurat, care, după decesul soţiei, de acum aproape 20 ani, a preferat să rămână singur, dedicându-se numai artei sale, şi mulţumindu-se cu puţinele satisfacţii cotidiene, pe care viaţa de văduv i le-ar fi putut oferi. El a trecut, în continuare, singur prin timp, iar compoziţiile i-au fost ca un elixir, care i-au umplut multe dintre golurile vieţii. După ce a ieşit la pensie, s-a retras într-un orăşel liniştit de munte, cel mai apropiat de localitatea sa natală, unde a fost considerat o mare personalitate artistică, înconjurat cu dragoste şi respect de ceilalţi intelectuali.
Încetul cu încetul, prietenul meu compozitorul a devenit mulţumit de sine, fiindcă arta sa, împlinită şi apreciată, îi era de-ajuns. El este acum un victorios şi aşa va rămâne un timp. Cât timp? Eu cred că unul cât mai îndelungat, fiindcă arta îl va proiecta într-un spaţiu imprevizibil, liniştit şi luminos. Este fiul îmbătrânit al oraşului, bunicul blând al copiilor de pe strada sa, participantul respectat la evenimentele culturale ale urbei - şi se simte bine în mijlocul alor său - care l-au catalogat ca pe un om de elită. Deşi singur, îl înţeleg; a devenit un fel de Daniel Sihastru, în mijlocul unei colectivităţi care îl respectă ca artist. Cunosc şi alţi oameni, de-o nobilă calitate sufletească, simţindu-se mulţumiţi în conul acestei singurătăţi; de fapt, nu sunt singuri, ci logodiţi cu arta lor, care îi va purta dincolo de efemeritatea timpului.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
