La curtea lui Urmuz - La centenarul UZPR
Marea Unire din 1918 a fost urmată de numeroase evenimente importante, drept care, Centenarul Marii Uniri va fi el urmat de o serie de centenare, evident, incomparabil mai puţin „sonore”, dar care merită celebrate. Revista „Curtea de la Argeş” a anunţat de mai multă vreme că va continua sărbătorirea Reîntregirii până prin 2020 şi mai departe, amintind că anul acesta se împlinesc 100 de ani de la Războiul Româno-Ungar care a pus capăt Republicii Sovietice Maghiare a lui Bella Kun, parte dintr-o plănuită „revoluţie bolşevică mondială”, care a izbucnit în mai multe locuri din Europa, dar a fost înăbuşită imediat, amânând astfel sovietizarea cu două decenii. În 2020 se face un secol de la Tratatul de la Trianon, în 2022 este centenarul încoronării regelui Ferdinand şi reginei Maria, în Catedrala Reîntregirii de la Alba Iulia, a cărei construcţie a început în 1921 (şi s-a terminat, aşadar, într-un singur an!...).
Există şi un număr de instituţii create imediat după Unire. Universităţi, de pildă (Cluj, Timişoara, Cernăuţi - unde fie nu existau deloc, fie nu erau în limba română).
Am amintit în titlu de UZPR - Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, fondată la 11 ianuarie 2019. Presa - a patra putere în stat! Evident, s-a făcut presă în România cu încă un secol mai devreme, ba chiar cu momente de vârf: Eminescu este considerat chiar de UZPR cel mai mare jurnalist român al tuturor timpurilor.
Nu este rostul şi puterea acestor rânduri să intre în detalii, dar o privire asupra istoriei presei româneşti este fascinantă, o privire asupra presei contemporane este derutantă, iar o încercare de anticipare a imaginii imediat următoare este mai degrabă deprimantă. De la „cunoaşterea este putere” (Fr. Bacon) s-a trecut la „informaţia este putere”, apoi la „comunicarea este putere”, mai este doar un pas până la „manipularea...”. Plus că „puterea corupe”. Nimic nou sub soare, eticheta „etajul şi şantajul” i s-a ataşat lui Pamfil Şeicaru înainte de Al Doilea Război Mondial - iar despre „Scânteia” nici nu mai merită amintit. Dar azi, cu televiziunea, internetul (care e considerat deja „a cincea putere în stat”), smart-telefoanele care aproape că-ţi citesc ele presa, nu numai că ţi-o aduc sub ochi, insistent, selectată în mare măsură, mură-n gură?... Dar blogurile (şi ce va mai urma)? Plus „reţelele de socializare”...
O junglă perfectă. Încercaţi să faceţi o „hartă” a ei. Cotidiene, săptămânale, lunare. De partid, de informaţie, de atitudine, culturale etc. Local, regional, naţional, blog. Scris, audio, video, internet. Plus inflaţia - de publicaţii, de ziarişti, de evenimente. De aici, prosternarea în faţa zeului rating, tabloidizarea, scăderea profesionalismului (cel puţin în medie), goana după senzaţional, după zgomot. Se transmit cititorului-ascultătorului-provitorului mai mult emoţii decât informaţii. Se adaugă trolii, „formatorii de opinie” plătiţi de diverse „entităţi” interesate. Se adaugă afaceri de genul Cambridge Analytica. Trăim vremea postadevărului, vremea când „legiuni întregi de imbecili se pot exprima liber pe web” (Umberto Eco).
Competiţia hârtie-digital este dramatică în lumea presei. Cartea electronică nu va elimina cartea tipărită, dar sunt toate şansele ca presa on-line s-o elimine pe cea tipărită (preţ, copaci, rapiditate şi, mai ales, comoditatea) - şi abia am intrat în cea de a patra revoluţie tehnologică, cea bazată pe conectivitate, inteligenţă artificială, maşini care învaţă. Au apărut deja reclame produse de programe AI.
Mi-e tare greu să-mi imaginez UZP (în general, nu neapărat urmat de R) peste încă o sută de ani…
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
