La curtea lui Urmuz - Cartea manipulărilor
Nu, nu e un manual de manipulare, ci mai degrabă o colecţie de studii de caz, o panoramă a manipulării, la noi şi în lume, cu descrieri amănunţite ale operaţiunilor implicate, actorilor, urmărilor, din ultimii ani, dar şi mai de demult. Titlul este extrem de percutant: „Matrioşka mincinoşilor. Fake news, manipulare, populism”. Autorul este Marian Voicu, cunoscut om de radio şi televiziune, moderator şi producător. Cartea a apărut la Humanitas, în 2018, editură la care autorul a mai publicat o carte cu subiect fierbinte, în 2016: „Tezaurul României de la Moscova. Inventarul unei istorii de o sută de ani”.
Nu am citit cartea anterioară, presupun însă că este, ca şi cea de faţă, orientată „pentru contra” (cum ar zice Creangă) Moscovei, dar exemplele sunt alese şi din alte direcţii.
Termenul-cheie este „fake news” (informaţii intenţionat contrafăcute), care „a devenit motorul unei noi realităţi, expresia unei noi epoci - cea a postadevărului”. Reiau în continuare de pe manşeta primei coperte, textul este relevant pentru conţinutul cărţii şi importanţa subiectului: „Campaniile de fake news sunt gândite pentru a semăna neîncredere şi confuzie, pentru a adânci faliile socio-culturale folosind tensiunile etnice, rasiale şi religioase. (...) Dieta informaţională zilnică este din ce în ce mai dificilă - ce e adevărat şi ce e fals în jur? Cine e arbitrul adevărului? Fiecare crede ce vrea, îşi poate construi realitatea pe care o doreşte, din informaţiile pe care le selectează. Suntem alimentaţi cu fake news care ne sunt livrate de motoare informaţionale uriaşe. Reţelele sociale au devenit reţele ale radicalizării sociale, iar ştirile fake se răspândesc asemenea unei bacterii sau unui virus, infestând corpul social sănătos”.
Cartea debutează cu un index de termeni, mai toţi veniţi din engleză, câţiva şi din rusă - parcurgerea acestor mai puţin de trei pagini dă deja o imagine a complexităţii subiectului. Urmează o privire generală asupra fenomenului, puţină istorie (din vremea ţarilor - satele-butaforie ale lui Potemkin la dezinformarea practicată de Armata Roşie), dar mereu cu referiri la istoria contemporană: ocuparea Crimeei, Uniunea Europeană, problema Ucrainei, Brexit, Cambridge Analytica, campaniile anti-vaccinare, Donald Trump, stat paralel/deep state etc., etc.
Multe studii de caz se referă la istoria noastră recentă. Capitolul „România: războiul hibrid împotriva propriului popor” are două secţiuni: „O revoluţie fake?” şi „Instrumentalizarea urii: martie negru (fekete marcius)”. Revoluţia din decembrie 1989 şi evenimentele din martie 1990 de la Târgu Mureş, două situaţii tipice de manipulare. Mai sunt subiecte care ne privesc direct: „România vinde arme teroriştilor”, Republica Moldova, politica bucureşteană şi altele.
Spuneam, colimatorul este îndreptat mai ales spre Răsărit (exemplu: ferma de troli de la Sanct Petersburg), dar nu lipsesc referirile la SUA, Ungaria, Israel, China, la reţelele zise „de socializare”, la teorii ale conspiraţiei cu răspândire internaţională, cu o vizibilă aplecare spre „valori” promovate de „civilizaţia occidentală”, de globalism - de unde şi neaşteptata apariţie a termenului „populism” în titlu.
Ultimul capitol este intitulat „Ce e de făcut?” L-aş citi în cheia mai degrabă pesimistă a titlului unui subcapitol al său: „Occidentul deliberează"...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
