La curtea lui Urmuz - Războiul văzut de soldaţi (II)
Continui a relua din manuscrisul cărţii „Războiul văzut de soldaţi. 1916-1919. Amintiri” de Nicolae M. Balotă, nume şi informaţii despre camarazi ai autorului din Primul Război Mondial, cu precădere din zona oraşului nostru. Data trecută l-am amintit pe caporalul Gheorghe Fotescu, din Curtea de Argeş.
O figură centrală a cărţii este plutonierul major Manu Iordache, tot din compania a 12-a, Regimentul 4 Argeş, „din Secăturile, sat la vreo cinci kilometri în nord-est de Curtea de Argeş”. Cioban de meserie, de un eroism deosebit, omenos şi bun comandant, respectat de camarazi, a refuzat să fie avansat ofiţer, „deşi, de-ar fi admis, ar fi fost superior tuturor ofiţerilor din regiment proveniţi din reangajaţi. A fost rănit în marea bătălie de la Braşov”. După război a locuit în Piteşti, pe strada Take Ionescu. A murit la Chişinău, în 1940, concentrat.
Locotenentul Nicolae Diaconescu, originar din Leordeni-Argeş, a fost aghiotant al colonelului Nicolae Urdăreanu. „În bătălia de la Inoteşti, în marea retragere, a fost făcut prizonier, cu colonelul şi cu întregul stat-major al Regimentului 4 Infanterie”.
Locotenentul Ion Lilea a fost comandantul companiei a 12-a din Regimentul 4 Argeş. „Un maestru în arta de a înflăcăra ostaşii”. A fost rănit la Braşov, a fost pensionat colonel, ulterior a fost avansat general în retragere. În 1968 locuia în Piteşti.
„Sergentul Dumitru Petrescu, originar din Curtea de Argeş. A fost rănit în reg. 4 Argeş la Braşov şi în reg. 61 infanterie la Bălăria, unde a comandat un pluton. A ucis o patrulă de cinci călăreţi germani şi a făcut prizonieri o patrulă de doisprezece soldaţi germani şi un ofiţer. Generalul Lambru, comandantul reg. 21 infanterie, l-a felicitat.” A locuit în str. Groape 111, a murit în 1927.
Soldatul Tudor Stănescu, din Curtea de Argeş, a fost rănit, la fel ca Dumitru Petrescu, şi la Braşov şi la Bălăria. „Nici rănile şi nici mizeriile inerente războiului nu l-au descurajat. Toată campania a făcut-o cântând.” De meserie croitor, a locuit în strada Sân Nicoară nr. 20, a murit în 1958.
Plutonierul rezervist Grigore Niculescu (din Hinţeşti-Smeura, de lângă Piteşti), „s-a remarcat în asaltul asupra cotei 536 de pe dealul Mărăşti”.
Locotenentul Darie Olănescu, din Curtea de Argeş, este eroul de la Drăgăneşti, „care a trecut cu compania în pas alergător printre nemţi”. „Este eroul care cu compania sa a cucerit cota 536 de pe dealul Mărăşti, ca apoi, într-o luptă ulterioară, să cadă rănit”. După douăzeci de ani de la război i s-a imputat pierderea unei arme Manlicher… la care căpitanul atunci Olărescu a răspuns că în schimbul armei „v-am cucerit de la nemţi şi v-am dat un tun lung şi o baterie de artilerie”...
Mai apar în carte pozele locotenentului Constantin Bobocescu, din comuna Păduroiu-Piteşti şi sergentului Vasile Georgescu, piteştean stabilit ulterior în Câmpulung.
Apar şi combatanţi fără poze, menţionez doar un concitadin: locotenentul Ion Dobrinescu („preot la Biserica cu Sfinţi din Curtea de Argeş, a murit cam prin 1957”).
O carte scrisă simplu şi direct, cu talent, fără literaturizare - nici nu era nevoie, scenele din carte ilustrează perfect butada „viaţa bate filmul” - o carte de citit, mai ales de către argeşeni. Spre a ne reaminti, spre a aprinde o lumânare, spre a privi cu admiraţie, îndatorare şi dragoste spre ţărani şi ţară, două cuvinte inseparabile.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
