TABLETĂ DE SCRIITOR - NU RĂSPUNDEŢI LA ÎNTREBĂRILE MELE PRIN ALTE ÎNTREBĂRI!
Întrebările au mai multe roluri: de a afla ceva din ceea ce nu ştim, de a sonda opinia interlocutorului într-o anumită direcţie, de a căuta un răspuns la ceea ce nu cunoaştem. Sunt şi întrebări retorice, pe care un orator le adresează publicului ascultător, cu scopul de a mări curiozitatea acestuia, pentru a răspunde tot el - printr-o amplă explicaţie. Întrebările din monolog devin o formă elevată de a discuta tu cu tine însuţi. Nu sunt lipsite de farmec şi interes, deoarece întrebarea măreşte spaţiul dintre gânduri şi răspunsuri. E un fel de a fi mai reflexiv şi mai atent la ce hotărâre vei lua.
Întrebările presupun un răspuns, adică, la dilema mea, intervine explicaţia ta, de aceea am scris: nu răspundeţi la întrebările mele prin alte întrebări (adică ale voastre). De fapt e un fel de dialog viclean din partea ta, de a te abate de la răspunsul real, fie că nu-l ştii, fie că nu vrei să mi-l dai. Dar, pentru un interlocutor mai isteţ, acesta este un procedeu de a-l duce în eroare pe celălalt, de a schimba rolurile: devenind el cel care întreabă şi tu cel care trebuie să răspunzi. De aceea, să vă feriţi de astfel de dialoguri cu oameni nesinceri sau nesiguri pe ei. Sunt nu doar deviante, dar pot avea şi un efect negativ asupra relaţiilor dintre tine şi celălalt. Mai mult decât toate, îmi plac întrebările artistice, adresate iubitei, sufletului şi inimii tale - şi chiar divinităţii.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
