Cadou de sărbători pentru iubitorii de cultură: prima ediţie a revistei CURTEA de la ARGEŞ!
Apariţia cu nr. 98 din istoria acestei publicaţii care s-a făcut cunoscută şi pe plan internaţional încă de la primele prezenţe pe piaţă este la dispoziţia cititorilor dinainte de încheierea anului 2018. Consecvent crezului său de bun organizator, ctitorul revistei de cultură a zonei Curtea de Argeş, acad. Gheorghe Păun, s-a îngrijit să nu pună răbdarea cititorilor fideli la încercare şi să le ofere un dar plăcut de sărbători şi un tovarăş cu care să-şi petreacă la modul cel mai plăcut lungile nopţi ale iernii. Nr. 1 din anul 2019 apare într-o ediţie de colecţie în 32 pagini, cu sprijinul Primăriei Oraşului Regal Curtea de Argeş (prin intermediul Centrului de Cultură şi Arte "George Topîrceanu"), a Trustului Media ARGEŞ EXPRES şi a Asociaţiei Culturale "Curtea de la Argeş". Editorialul semnat de către acad. Gheorghe Păun este intitulat "Sfântul Ierarh Dionisie" şi este dedicat celui care a fost canonizat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în data de 28 octombrie 2018 şi va fi pomenit de-acum în fiecare an la 17 septembrie, dată înscrisă şi în calendarul creştin-ortodox pentru cinstirea Sf. Ierarh Dionisie al Cetăţii Albe-Ismail. Cel mai recent sfânt din calendarul nostru bisericesc s-a născut în urmă cu mai bine de un veac şi jumătate la Bardar, judeţul Lăpuşna-Basarabia şi s-a refugiat din calea trupelor sovietice care a ocupat acest pământ străvechi românesc în uma ulştimatului lui Stalin. Ajuns pe pământurile patriei-mamă aflăm că a slujit ca episcop delegat al Eparhiei Argeşului din 16 iulie 1940 şi până în 11 iulie 1941. Atunci, după alungarea trupelor Armatei Roşii de pe pământurile strămoşilor săi, a revenit în Moldova de peste Prut. s-a pensionat şi a închis ochii definitiv, găsindu-şi odihna de veci la Mănăstirea Suruceni, unde-şi începuse viaţa monahală ca frate călugăr şi pe care o condusese şi ca stareţ. Dionisie Erhan a fost un suflet de român patriot, luptător pentru Unire - aşa cum remarca Gala Galaction într-un articol apărut în "Informaţia zilei", după cum ne aduce la cunoştinţă acad. Păun, de la care mai aflăm că, în semn de cinstire, urmaşii i-au pregătit un bust turnat în bronz, care a ajuns la Chişinău şi aşteaptă numai clipa de slobozenie a autorităţilor pentru a fi urcat pe soclul de la Suruceni, aşa cum se cuvine unui sfânt al Marii Uniri, la împlinirea Centenarului. De asemenea, se cuvine să mai atragem atenţia asupra materialului intitulat "Punct de vedere al Academiei Române - Limba vorbită de români este limba română". Acesta s-a constituit într-o replică de bun simţ la decizia Parlamentului de la Chişinău care, în data de 1 noiembrie 2018 a respins un adevăr incontestabil probat de-a lungul secolelor de realitatea istorică: "... Academia Română îşi reafirmă poziţia sa susţinută încă de la înfiinţarea instituţiei în urmă cu 152 de ani, anume că limba vorbită de români - dincolo de numele lor regionale fireşti de moldoveni, transilvăneni, bănăţeni, olteni, munteni etc. ţ este aceea de limbă română, la fel cum limba vorbită de germani şi de germanofoni se cheamă germană deopotrivă în Germania, Austria ori Elveţia, şi la fel cum limba vorbită de francezi şi francofoni se cheamă pretutindeni franceză, din Franţa şi Belgia până în Canada, şi din Elveţia până în Senegal.
Opinia ştiinţifică a specialiştilor filologi şi istorici argumentează fără putinţă de tăgadă identitatea lexicală, morfologică şi sintactică a limbii vorbite pe teritoriul Republicii Moldova cu limba română şi semnalează situaţia neconcordantă cu adevărul a denumirii în mod diferit a aceleaşi realităţi lingvistice, din considerente de altă natură decât ştiinţifice". Pledoaria de nerespins pentru acest adevăr istoric include pe marii învăţaţi moldoveni începând cu Miron Costin şi omul de cultură universal recunoscută în secolele XVI şi XVII, voievodul patriot Dimitrie Cantemir, ajunând până în contemporaneitate, la Eugen Coşeriu şi la autenticii savanţi patrioţi de pe malul stâng al Prutului. Biroul Prezidiului Academiei Române a publicat acest punct de vedere în data de 15 noiembrie 2018, concluzionând: "Suntem convinşi că, până la urmă, adevărul filologic şi istoric va birui şi în Republica Moldova şi că autorităţile vor pune în acord Constituţia ţării cu realitatea". Rămâne de văzut dacă şi când adormitele conştiinţe ale celor ce se închină altor idoli decât sfinţilor neamului românesc se vor trezi la realitate şi vor încerca să se spele cumva de păcatul trădării şi să-şi ispăşească asemenea grele vini...
Dintre materialele dedicate românismului, merită să mai amintim "Cu evlavie, despre Catedrala Mântuirii Neamului", semnat de către Tudor Nedelcea, "Ecou peste vremuri", dedicat de Victor Popa personalităţii Regelui Mihai, ultimul nostru monarh la împlinirea unui an de la trecerea sa la cele veşnice sau "Cu Eminescu, la Praga şi Viena", scris de inspiratul condeier care este fostul ambasador Ion Pătraşcu. Nu lipsesc numele deja consacrate în paginile revistei - Marian Nencescu, Raia Rogac, Paula Romanescu, Gabriela Căluţiu Sonnenberg, Nicolae Melinescu, Elis Râpeanu şi mulţi alţii, lângă care apar şi nume ceva mai noi, pe care vă lăsăm plăcerea de a le descoperi într-o lectură sperăm cât se poate de reconfortantă!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
