TABLETĂ DE SCRIITOR - A TE CONTINUA PRIN CREAŢIE
Când eram mic, şi am înţeles pentru prima dată că suntem muritori, iar trupul meu va rămâne pe pământ, sub flori de trandafir şi lămâiţă, ci numai sufletul mi se va înălţa spre Grădina Raiului - am început să mă rog lui Dumnezeu să facă măcar cu mine o excepţie: să mă ia în împărăţia Lui cu totul - cu trupul şi cu sufletul. Încă n-am primit vreun răspuns, iar dilema mea a rămas nedezlegată. Apoi, trăindu-mi cea mai mare parte a vieţii printre bune şi rele, învăţând, citind şi începând să scriu - am simţit un fior sacru în clipa în care am atins coperţile primei cărţi pe care o semnam. Astfel am înţeles ce înseamnă a te continua prin creaţie: adică a rămâne ceva din trupul şi sufletul tău aici, pe pământ... Ba mai mult încă: acele bucurii ale trupului meu îndrăgostit, acele elanuri ale urcuşurilor mele spre culmile munţilor, acele mângâieri ale valurilor mării peste braţele mele, peste gleznele şi trupul iubitei mele ideale, învăluind-o cu braţele mele fierbinţi, vor rămâne, înfăţişate în cărţile mele, în care scriam despre noi.
Mi se părea că am găsit această formă de a rămâne: îmi voi salva sufletul întreg, pe care îl voi dărui, prin credinţă, lui Dumnezeu, dar şi o parte a trupului, fie că-mi va rămâne doar fragment cu fragment, trăire cu trăire, momente ale bucuriilor ori tristeţilor mele, cu alte şi alte emoţii, ale inspiraţiei şi creaţiei - un trup pe care fosta mea iubită ori fiica mea, nu-l vor mai putea mângâia întreg şi direct - dar îl vor intui ca încă existând. A te continua prin creaţie înseamnă a te prelungi în memoria celor care vor trăi după tine - altfel decât ai fost - dar semănând totuşi cu tine!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
