La curtea lui Urmuz - Tot despre nevoile umane
Să revenim la piramida lui Maslow şi să mai urcăm un etaj, oprindu-ne la nevoia de apartenenţă. Am mai pomenit despre ea, pentru a explica unele gesturi aparent greu de înţeles ale unor oameni, cum ar, de exemplu, înscrierea în diverse organizaţii de care nu au nevoie, de la secte la partide şi de aici la… Facebook. E vorba exact despre nevoia de a fi parte a unui grup, care dă sentimentul de protecţie, de „noi”, de familie. Cu atât mai necesară pentru personalităţile slabe, care nu-şi pot satisface pe alte căi nevoile de pe palierul imediat superior şi atunci se mulţumesc cu surogatul de putere, recunoaştere, prestigiu pe care speră să li-l transfere grupul.
Despre nevoile de vârf, cele umane cu adevărat, se vorbeşte mai rar „în viaţa reală”, mai ales în mass-media vizuală, sigur, cu excepţiile care mai mult confirmă regula.
Iarăşi luând-o dinspre podeaua piramidei, o discuţie interesantă este cea despre obiectele care satisfac o nevoie sau alta. Cu cât mai jos în ierarhie, cu atât mai concrete respectivele obiecte. Preiau termenul englezesc de „satisfactor”, mai acoperitor, mai neutru.
Relaţia nevoi-satisfactori este complexă. Mai mulţi satisfactori, separaţi sau numai împreună, pot acoperi o nevoie, acelaşi satisfactor poate satisface mai multe nevoi (găsim uşor exemple în zona nevoilor de bază, alimente, adăpost, sănătate). Căutarea unor seturi acoperitoare de satisfactori, minimale din anumite puncte de vedere, devine importantă - în sine, nu neapărat la nivelul pieţii... Una dintre „bolile” consumismului este crearea de satisfactori care nu au o nevoie în spate, inducerea nevoii prin publicitate şi alte mijloace similare (statistici, argumente medicale, modă) şi... vânzarea satisfactorului. Observaţi piaţa telefoanelor inteligente şi veţi avea un exemplu. Pe aproape stau toate produsele de scurtă sau chiar unică folosinţă, care sunt schimbate pentru că au apărut versiuni „mai moderne”, mai trendy, nu pentru că nu ne mai satisfac nevoia pentru care le-am achiziţionat.
Lucrurile se complică, desigur, cu fiecare nivel mai sus în ierarhia lui Maslow. Ce înseamnă recunoaştere, prestigiu, realizare personală? Intervin indicatori care sunt puternic influenţaţi de cultura locului. În satele României, casele erau semn de succes, în India contează decorarea faţadei, automobilul este important în multe ţări sau bijuteriile sau... În comunitatea ştiinţifică internaţională curentă sunt în uz diverşi indicatori numerici, necesari pentru a da cât mai multă obiectivitate clasificărilor, dar care devin scop în sine dacă sunt absolutizaţi, fără a fi „supravegheaţi”.
Cine poate „supraveghea” asemenea indicatori, în general, măsura în care anume nevoi sunt satisfăcute? De nevoi sunt intim legate drepturile omului - cine le stabileşte, promovează, are grijă de garantarea lor (prin ce mijloace)? Alt subiect nesfârşit de discuţie.
Am mai spus uneori, mai în serios, mai alintându-mă, că mi-e frică de psihologi. Ştiu prea multe despre natura umană, despre vulnerabilităţile-sensibilităţile acesteia, dacă folosesc neonest ceea ce ştiu, ne pot influenţa dramatic, eventual fără să ne dăm seama. Ne pot manipula, pe scurt spus (ceea ce ni se întâmplă din plin...). Iar cunoaşterea nevoilor umane este punctul de plecare.
Să adăugăm, aşadar, la lista lui Maslow nevoia de suspiciune - dar să nu cădem în ipohondrie... Să punem adică alături şi nevoia de luciditate...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
