TABLETĂ DE SCRIITOR - ÎNCREDEREA ÎN OPERA NOASTRĂ DE BINEFACERE
Noţiunea de "binefacere" are o cuprindere foarte largă; de la un leu pe care-l dai de pomană, la colţul străzii, unui cerşetor, până la activitatea lui Carol Davila, pentru sănătatea românilor de odinioară. Cuvântul este compus din două elemente distincte: "bine" şi "facere" - a face bine cuiva, adică a manifesta faţă de el o atitudine care să-i aducă un folos. Binele urcă şi coboară pe o scară largă a înţelegerii - dar, cu toate acestea, cuvântul nu este cel mai dinamic, în comparaţie cu celălalt, cu verbul "a face", substantivizat: "facere de bine" - dar fără a-şi pierde caracterul de continuitate.
Înţeleg astfel că un adevăr bine făcut marchează, pe întreaga durată a vieţii tale active, ceva folositor altora. Aşa au fost: Nicolae Iorga, Alexandru Ioan Cuza, şi - căutând cu insistenţă găsesc tot mai puţine nume, pe care să le alătur acestora, poate Nicolae Bălcescu, Titu Maiorescu, George Călinescu, Nicole Manolescu.
Este vorba, deci, în concepţia mea restrictivă, nu doar de a pune la îndemâna poporului tău o operă monumentală, ci şi, pe întregul parcurs al vieţii tale active, de a susţine aceste opere prin fapte directe, de durată şi folositoare: să fii ambasadorul spiritual în lume al dorinţelor de libertate ale poporului tău; să înfiinţezi o revistă, un cenaclu literar, o editură; să alcătuieşti o Istorie a Literaturii ori a Culturii, atât de cuprinzătoare încât să lumineze mintea multor învăţăcei, dar şi să predai în faţa studenţilor, susţinând de la catedră ideile pe care deja le-ai scris în cartea ta, să-ţi reprezinţi ţara ca ambasador al fericirii copiilor de pretutindeni, în cadrul UNESCO - şi încă multe alte fapte demne şi moderne, până în timpurile noastre cele mai apropiate. Acestea sunt cu adevărat opere de binefacere, în care putem avea deplină încredere.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
