"Crucea Eroilor de pe Muntele Caraiman": pe urmele unui monument enigmatic
Marţi, la Muzeul Municipal, a fost prezentată cea de-a doua ediţie a lucrării-document "Crucea Eroilor de pe Muntele Caraiman", evident, într-o formă revizuită şi adăugită. Paul Adrian Cristescu a început cercetările pentru elucidarea misterului din jurul monumentului amintit încă din anul 2014, de când i-a fost atrasă atenţia de informaţia că impozanta Cruce a Eroilor de pe Caraiman primise loc de cinste în Guiness Book, fiind cea mai înaltă structură metalică din Europa aflată pe munte.
Probabil singura lucrare din ţară pe această temă care se prezintă relativ completă, cartea lui Adrian Cristescu a fost destul de dificil de realizat, întrucât cu greu au fost descoperite informaţii în arhivele şi presa vremii. Desigur, echipa de cercetare nu s-a limitat doar la izvoarele scrise, ci a mers mult mai departe cu munca de extragere a referinţelor, culegând datele direct din teren, în urma diferitelor discuţii cu oamenii din partea locului. În ceea ce priveşte mărturiile vizuale, la ora actuală se cunoaşte o singură fotografie cu monumentul în construcţie, care prezintă crucea neterminată, fără braţe.
Autorul îşi începe cartea despre acest "stejar de neclintit în bătaia vântului" prin descrierea drumurilor care duc spre cruce, dar şi a gândurilor care-l încearcă pe măsură ce înaintează pe acest traseu, până la cele de înaltă sfinţire şi recunoştinţă când ajunge lângă monument. Lucrarea "Crucea Eroilor de pe Muntele Caraiman" abundă în amănunte tehnice referitoare la asamblarea monumentului, dar cuprinde şi o analiză teologică prin care autorul scoate în evidenţă simbolistica formei acestei construcţii. De-a lungul cercetării, deficitul de informaţii l-a împins pe autor să ia legătura cu ing. Alexandru Dan Bartoc, preşedintele Fundaţiei "Bartoc" (cel care a reuşit, după multă strădanie, să introducă în Cartea Recordurilor acest măreţ monument al eroilor români), obţinând un interviu care a fost redat integral în carte.
În cadrul evenimentului de la muzeu, Paul Adrian Cristescu a relatat cum a decurs procesul de realizare a acestei cărţi şi a vorbit despre etapele de cercetare şi documentare, precizând că, de-a lungul celor aproape 4 ani investigaţii, a fost sprijinit constant de un om de afaceri din urbe, atât financiar, cât şi cu relaţii şi recomandări. Este vorba despre un om pasionat de istorie, acelaşi avid filantrop care preferă să rămână în anonimat şi care a finanţat diferite activităţi din zona noastră - culturale (evenimente editoriale), umanitare (de pildă Bursele "Corneliu Vadim Tudor") sau de tineret (inclusiv Cupa "ARGEŞ EXPRES").
În programul prezentării de carte au fost inserate şi momente muzicale cu tematică patriotică, oferite de Daria Maria Ninu, Petruţa Andreea Petrescu şi Florentina Roberta Anghel. Vocile deosebite ale celor 3 fete şi alegerile inspirate din repertoriul naţional au sădit emoţie în rândul oaspeţilor care le-au răsplătit cu aplauze şi felicitări. Detalii despre conţinutul cărţii şi încadrări în contextul istorico-politic au fost oferite de prof. Constantin Voiculescu, Daniel Dejanu şi Gabriel Popa, iar pr. Ioan Cionca a intervenit cu câteva observaţii în spirit teologic şi naţionalist.
Fireşte, oricare dintre participanţii de la prezentarea de marţi seara s-ar fi putut întreba de ce a fost nevoie de o a doua ediţie şi, mai mult decât atât, de ce a organizat autorul lansarea aceleiaşi cărţi, în acelaşi oraş, după doi ani de la prima prezentare? Cum este logic că o nouă ediţie cu relansare presupune că lucrarea a suferit modificări importante, care trebuie aduse la cunoştinţa publicului cititor, ne întrebăm şi noi de ce membrii din prezidiu nu au punctat acest aspect? Să fie oare pentru că n-au avut curiozitatea să parcurgă din nou cartea şi au mizat pe amintirile rămase în urma primei lecturi?... Sau le-a convenit mai bine prima variantă?... Ei bine, vom face noi lumină! Trebuie să ştiţi că această a doua ediţie conţine o modificare foarte importantă a informaţiei privind iniţierea construirii monumentului. În prima variantă publicată de Paul Adrian Cristescu găseam precizarea că, potrivit legendei, Crucea de pe Caraiman ar fi fost realizată în urma unui vis pe care l-ar fi avut Regina Maria, în care aceasta ar fi văzut Munţii Bucegi "stropiţi cu sângele eroilor români", motiv pentru care meritele ridicării monumentului i-au fost atribuite chiar în lipsa dovezilor. Deşi autorul a inclus în prima ediţie această informaţie, care, trebuie să recunoaştem, le gâdilă plăcut simpatiile multora, nu există mărturii în acest sens sau documente autentice care să releve legătura dintre cruce şi membrii Casei Regale şi nici nu s-a putut proba până la ora actuală că ar fi avut loc o presupusă zi a Sfinţirii Crucii Eroilor la care să fi participat Regina Maria. În plus, nici în jurnalele şi consemnările acesteia nu s-a găsit vreo precizare de acest fel. Paul Adrian Cristescu a continuat investigaţiile şi, în cele din urmă, a descoperit care este adevărul: într-un articol apărut în Ziarul "Tricolorul" - Buşteni, nr. 21 din 1 ianuarie 1922, se menţionează că iniţiativa a aparţinut comunităţii locale. Iată ce spune acesta: "Autorul proiectului a fost arhitectul Ludovic Dolinschi, personalitate artistică cvasinecunoscută. Coordonarea şi administrarea activităţii a fost făcută de şeful Direcţiei de Poduri, inginerul Victor Emanuel Bruckner, inginerii Teofil Revici şi Alfred Pilder, cei care au făcut proiectul de rezistenţă, inginerii Nicolae Ciocârlan şi Rudolf Kutatsch, inspectorul Iconomu, dirigintele de şantier Nicu Stănescu şi V. Bumbulescu. Echipa care a construit efectiv monumentul a fost compusă din muncitorii ceferişti de la Direcţia de Poduri, de la secţiile mecanice de reparaţii şi întreţinere L1 şi L5 ce făceau parte din Regiunea I - secţia VII cu reşedinţa la Sinaia. Acestea făceau parte din departamentul Lc, centralizarea staţiilor, bascule, poduri, şi tehnica telegrafului, care şi ele compuneau serviciul L, lucrări şi întreţinere din C.F.R. La toţi aceştia li s-au alăturat echipe de voluntari aduşi de Societatea <<Cultul Eroilor>> şi mulţi alţii care au venit din localităţile învecinate. Tradiţia orală spune că la o aşa mare mobilizare de forţe a participat şi Armata Română, cu unităţile Vânătorilor de Munte ale Garnizoanei din Sinaia. Acestea făceau parte din Divizia 1 Vânători de Munte, care avea în componenţă Brigada 1 Vânători de Munte, Brigada 1 Artilerie de munte, Grupul 2 şi Batalionul 1 Vânători de Munte". Această precizare le-a "scăpat" celor care au prezentat cartea, dar ea rămâne principalul motiv pentru care s-a făcut o reeditare şi s-a relansat lucrarea!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
