La curtea lui Urmuz - Episcopul Dionisie Erhan a fost trecut în rândul sfinţilor
Despre Episcopul Dionisie Erhan al Cetăţii Albe-Ismail s-a scris în revista "Curtea de la Argeş", în numerele din ianuarie, februarie şi aprilie 2015. A fost, ca să spun aşa, "într-un ceas bun", pentru că, la 25 octombrie 2018, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul sfinţilor, cu zi de pomenire la 17 septembrie (a se vedea şi ).
Reluăm prezentarea care i s-a făcut în revistă în ianuarie 2015:
"Episcopul Dionisie Erhan (din botez Dimitrie), s-a născut la 2 noiembrie 1868, în Bardar, judeţul Lăpuşna, Basarabia. A fost frate în Mănăstirea Suruceni (1883), rasofor (1890), tuns în monahism în 1899, ierodiacon (1900), ieromonah (1904), stareţ al mănăstirii (1906), egumen (1915). La 22 iulie 1918 a fost hirotonit arhiereu, în Catedrala Mitropolitană din Iaşi, cu titlul al Ismailului (vicar al Arhiepiscopiei Chişinăului). Locţiitor de episcop al Cetăţii Albe-Ismailului (1932-1933), apoi ales episcop eparhiot (20 octombrie 1933, înscăunat la 15 mai 1934), păstorind efectiv până în 1940. În vara anului 1940, în timp ce Armata Sovietică ocupa Basarabia, s-a refugiat în România.
La 16 iulie 1940, mitropolitul Olteniei, sub a cărui jurisdicţie canonică se găsea Eparhia Argeşului, l-a delegat să conducă această eparhie, aflată atunci vacantă. Rămâne în fruntea Episcopiei argeşene, continuând să poarte titlul <<al Cetăţii Albe-Ismail>>, până la 11 iulie 1941, deşi în ziua de 4 iunie, acelaşi an, se făcuseră alegeri de episcop titular. Fusese ales arhimandritul Filaret Jocu, însă Sfântul Sinod, în şedinţa din 5 iunie 1941, a invalidat această alegere.
În această situaţie, delegarea episcopului Dionisie la conducerea Eparhiei Argeşului a continuat. A mai păstorit până la 11 iulie 1941, când, destul de suferind, a părăsit Eparhia argeşeană. La scurt timp după aceasta, a cerut retragerea la pensie, ceea ce i s-a aprobat la 16 august 1941. După plecarea de la Eparhia Argeşului, s-a reîntors în Basarabia şi a mai trăit până la 17 septembrie 1943. A murit la Chişinău şi a fost înmormântat la Mănăstirea Suruceni.
A fost unul dintre luptătorii pentru realizarea statului naţional român unitar.
A fost un bun îndrumător al activităţii misionar-pastorale şi culturale din Eparhia Ismail, unde a înfiinţat o tipografie, un orfelinat ş.a. A scris diferite articole în periodice basarabene".
În încheiere, iată inscripţia de pe piatra de mormânt de la Mănăstirea Suruceni din Basarabia: "Episcopul Dionisie Erhan (n. 1868 - d. 1943), Vicar al Arhiepiscopiei Chişinăului (1918-1932), Episcop al Ismailului (1932-1940), Episcop al Argeşului (1940-1941), Răzăş din Bardarul Lăpuşnei, Luminatu-s-a singur prin învăţătura cărţii şi fost-a cuvios călugăr din pruncie. Stareţ aici (Mănăstirea Suruceni) îndelungă vreme (1908-1934), Viteaz în Legea creştină Strămoşească, Neşovăielnic în dragostea de Neam. Cald sprijinitor al tinerilor spre lumina cărţii. Pildă de păstor duhovnicesc - cu grai frumos, cu râvnă sfântă... până la moarte. Dormi în pace iubite părinte, frate şi unchi".
Să ne rugăm Sfântului Dionisie să se roage pentru noi, pentru toţi românii, oriunde s-ar afla ei!
