Întâlnire cu Luiza Rădulescu-Ene şi al ei "Predestinat"
Vineri, 9 noiembrie 2018, la ora 17.00, la Centrul de Cultură şi Arte "George Topîrceanu" (Sala "Orfeu") va avea loc lansarea de carte a vâlcencei Luiza Rădulescu-Ene, membră în cadrul Societăţii Culturale "Anton Pann". Romanul "Predestinat" va fi prezentat în faţa publicului argeşean de către prof. Daniel Dejanu, Daniela Florentina Hirică şi subsemnata, după care va lua cuvântul şi autoarea, care ne va dezvălui câte ceva din culisele de creaţie. Ne vom bucura şi de armonii melodice, prin vocea a două promiţătoare talente din Cetatea Basarabilor - Daria Maria Ninu şi Alina Stan, dar şi de prezenţa unor importanţi oameni de cultură.
Cine este Luiza Rădulescu-Ene?
S-a născut la data de 16 februarie 1979, iar în prezent ocupă funcţia de Inspector superior la Direcţia Dezvoltare Locală, Biroul Fond Locativ, Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea, fiind totodată şi cenzor în Societatea Culturală "Anton Pann" din Râmnicu Vâlcea. Luiza a absolvit în anul 2005 Universitatea "Constantin Brâncoveanu" Piteşti, Facultatea de Management şi Marketing în Afaceri Economice, specializarea Management Financiar Contabil, din cadrul Universităţii "Constantin Brâncoveanu" din Piteşti şi şi-a completat apoi studiile cu un masterat de Management Financiar Bancar, la aceeaşi instituţie. În ceea ce priveşte activitatea literară, protagonista evenimentului de astăzi a debutat literar în anul 1997 cu poezie, proză şi alte articole publicate în revista Liceului "Mircea cel Bătrân", din Râmnicu Vâlcea. Mult mai târziu a lansat volumul de poezie "Destin", în 2015, urmat în anul următor de romanul "Predestinat" - proză de natură realist-magică. Luiza are în curs de apariţie partea a doua a acestui roman pe care-l va lansa la Curtea de Argeş. Autoarea se mai "laudă" şi cu fragmente publicate în: Antologia Societăţii Culturale "Anton Pann", volumele 2, 3 şi 4; Revista de Cultură "Caligraf", Teleorman, 2017; Revista "Ecreator", Baia Mare, iulie 2018.
Un roman la graniţa dintre realitatea ficţională, oniric şi mistic
Prin "Predestinat", Luiza Rădulescu-Ene a dat naştere unui roman de tip 3D. Când spun acest lucru mă refer la cele trei planuri în care se clădeşte universul epic: cel al realităţii ficţionale, apoi cel oniric şi, nu în ultimul rând, cel mitologic. Primul este cel pe care-l întâlnim constant în orice roman, adică planul-cadru, care reprezintă baza de la care pornesc celelalte două. De-a lungul firului epic, el se întrepătrunde cu cel onirico-mistic, dominat de o figură feminină - mama naratoarei. Ea este îngerul păzitor din lumea umbrelor care apare în vis în momentele oportune pentru a-şi înştiinţa, avertiza şi sfătui fiica în legătură cu pericolele care o pândesc. Această apariţie fantomatică oferă şi mângâierea maternă după care tânjeşte atât de mult în viaţa reală personajul. În fine, să nu uităm de planul mitologic, care apare sub forma unor secvenţe brodate cumva ca un artificiu pe ţesătura altfel, destul sadetică a romanului. Scenele redate transpun acţiunea într-un univers paralel, al metamorfozei. Eroina romanului, Rebeca, transpare sub forma unui şoim care se eliberează prin zbor de un soi de spleen existenţial, deseori de sorginte spirituală.
Un bonus al romanului este nota explicativă a autoarei, care apare la finalul volumului şi oferă practic cheia în care trebuie făcută lectura. Astfel, acolo veţi găsi explicaţii privind dimensiunile mitologică şi spirituală abordate, originea numelor purtate de personaje şi detalierea unor simboluri. Prin aceasta, autoarea extinde adresabilitatea romanului şi despovărează cititorul de eventuale cercetări pentru decodificarea mesajului din substratul epic. Un astfel de act de generozitate apare rar la scriitori şi este de apreciat!
Romanul "Predestinat", deşi modern prin paleta de teme, motive şi simboluri pe care le închistează (la care se adaugă limbajul vernacular, predominant prozaic, mai ales în dialoguri), rămâne totuşi ancorat în modelul clasic de scriitură. Luiza nu şi-a dorit să ofere o carte care să iasă în evidenţă printr-un stil literar pompos, zgrunţuros şi înecăcios pentru cititor, şi poate tocmai de aceea a alunecat uşor în cealaltă extremă. De-a lungul lecturii, stilul autoarei generează deseori senzaţia de scriere diaristică, pendulând între numeroase paragrafe scrise expeditiv şi chiar superficial (un neajuns al limbajului în planul realităţii ficţionale) şi alte câteva aproape exhaustiv detaliate (întotdeauna în planurile secundare, respectiv cel oniric şi mitologic).
Probabil cel mai interesant aspect al romanului este faptul că se constituie într-un veritabil exerciţiu de introspecţie. Urmând parcă sfatul înţelept al lui Socrate - "Cunoaşte-te pe tine însuţi!", eroina din scrierea Luizei Rădulescu Ene oferă câteva momente intense de contemplare internă atunci când, în clipele în care rămâne "singură cu gândurile ei" se orientează cu lupa asupra propriei conştiinţe şi-şi analizează starea sufletească deplorabilă. În spirit empiric, Rebeca remarcă, în repetate rânduri, că şi-a pierdut echilibrul sufletesc şi, practic, tot romanul poate fi mai degrabă interpretat în cheia unei imuabile lupte a regăsirii sinelui şi restabilirii acestui echilibru. În plan secund, dezastrul interior se reflectă şi în relaţia personajului cu divintatea, la fel de şubredă şi greu de recuperat.
Trecând dincolo de toate aceste aspecte, un minus care, în dreptul unor lectori exigenţi, ar face să ştirbească farmecul romanului este acela că, prin ceea ce ar fi trebuit să fie "furcile caudine" ale corecturii, au scăpat câteva abateri lingvistice, precum cele de la normele gramaticale, ortografice sau chiar lexicale, a căror revizuire este imperios necesară. Din fericire, autoarea le-a identificat şi a promis că, la reeditare, acestea vor fi eliminate.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
