La curtea lui Urmuz - La revenire
A trecut aproape o jumătate de an de la epuizarea (mai cinstit: de la atingerea a încă unui prag de 77 de episoade, cam atât se pare că am suflu pentru o "repriză" săptămână de săptămână...) "vederilor de pe Dealul Olarilor" - mult pentru vremurile noastre grăbite, pentru că multe s-au întâmplat între timp.
Multe zic? Da, dar cine le mai ştie?... Mai toate s-au pierdut în teribilul zgomot informaţional care ne înconjoară - ceaţă, artificii, baloane de încercare, fake news şi false news (termeni englezeşti, traduşi ca fiind sinonimi în româneşte, deşi ei nu sunt deloc sinonimi, iar limba română ar avea destule nuanţe pentru a-i autohtoniza în mod potrivit: primul trimite la manipulare, diversiune, interese ideologice, război informaţional, cel de-al doilea la eroare, grabă, lipsă de profesionalism, eventual amuzament). Discursuri zâmbitoare, dar cu degetele încrucişate la spate, oengisme tenace şi agresive, bloguri, forumuri dominate de armate (la propriu) de troli, "formatori de opinie" cu opiniile primite în plic, lângă plicul cu bani, distracţie (de la distragere), emoţii în loc de informaţii, aceeaşi realitate prezentată în atâtea culori câte interese, mai ceva ca în filmele lui Kurosawa, "ferestre Overton" prin care ni se bagă pe gât cele mai, iniţial, absurd-greţos-inacceptabile idei, dar care ajung în cele din urmă legale, de bon-ton, recomandabile chiar, mitologii moderne de-un anotimp, de-o zi, pâine şi circ, cât mai bine lipiţi de podeaua piramidei nevoilor umane, cea propusă pe la jumătatea secolului trecut (atenţie, a trecut deja aproape o cincime şi din cel în curs!) de Maslow, derizoriu, mediocritate, animalitate, societate deschisă (selectiv, precum canalele proteice din membrana celulei, intră obiceiurile proaste şi alimentele de mâna a doua şi ies resursele, banii, creierele educate), un Haloween perpetuu pentru alegător-cumpărător, o veşnic tulbure apă pentru pescuitorii care veşnic o tulbură pentru a pescui mai cu spor. O lume care parcă a luat-o razna, "pe contrasens", cum citeam undeva.
Există destule articole şi cărţi despre toate acestea, dar am ajuns să ne întrebăm până şi dacă articolele care dezvăluie manipularea nu sunt cumva manipulatoare... (Uşor masochist, am putea suspecta şi articolele despre articolele despre manipulare că sunt manipulatoare - tare mi-ar plăcea ca şi serialul care începe acum să aibă asemenea cititori sofisticaţi...)
Despre multe dintre acestea şi despre altele în plus va fi vorba în "epistolarul" pe care-l deschid astăzi. Despre lumea urmuziană în care suntem tot mai adânc scufundaţi, atât de adânc încât nu ne mai dăm seama că alegerile noastre sunt obligate să distingă între pelican şi babiţă, iar noi, de fapt, nu mai ştim care-i una şi care alta - dar nu numai din acest motiv l-am pus pe Demetru Dem. Demetrescu-Buzău (acesta era adevăratul nume - dar istoria numelui lui Urmuz este mai lungă, voi reveni) în titlul rubricii. L-am luat pe Urmuz ca "patron" şi pentru că este singurul mare scriitor născut la Curtea de Argeş - peste drum de Primărie, acolo unde tare s-ar potrivi un monument în cinstea acestui "premergător al revoltei literare universale" (Eugen Ionescu). Şi în pregătirea unui asemenea monument vi-l aduc în faţa ochilor, săptămânal, pe concitadinul nostru cel atât de puţin "filosof pe uliţa lui".
E născut la noi, dar a molipsit întreaga "lume civilizată"...
Apropo: pelicanul sau babiţa?...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
