TABLETĂ DE SCRIITOR - GÂNDIREA PIRAMIDALĂ
Prin gândirea piramidală înţeleg activitatea intelectuală a unui om instruit, care învaţă întreaga lui viaţă activă, iar proiectele sale intelectuale se bazează pe cunoştinţele anterioare, în sensul că urcă, la fel ca în cazul piramidelor antice, de la o bază solidă spre un vârf imaginar. Baza o constituie pregătirea ştiinţifică temeinică, făcută, la început în liceu şi facultate, continuată apoi prin masterat şi doctorat - fiecare treaptă însemnând adăugare mentală în proiectele împlinirii, iar gândirea este liantul care-l înalţă pe omul de ştiinţă sau cultură mereu deasupra realizărilor sale anterioare.
Am scris, mai sus, "spre un vârf imaginar", iar dumneavoastră poate că aţi rămas în nedumerire, fiindcă vârful piramidei, oricât de înaltă ar fi, se zăreşte de către cei care vizitează acest monument al înălţării. În tableta mea este vorba despre "o gândire piramidală", în sensul că aceasta devine tot mai înaltă în mod abstract, şi, până la urmă, abia imaginată, pe măsură ce se perfecţionează prin adăugare, deoarece această piramidă depăşeşte uneori limitele unei vieţi - trebuind să fie continuată de generaţia următor, şi puţini dintre oameni pot să mai vadă la distanţă de câteva generaţii, după ei, începutul şi continuarea.
Gândirea abstractă piramidală este specifică unor personalităţi de ştiinţă şi cultură, din întreaga lume, cum ar fi laureaţii Premiului Nobel, iar, dintre români, îi amintim pe Dimitrie Cantemir, Constantin Noica, Nicolae Iorga, Titu Maiorescu, iar dintre contemporani pe academicienii Gheorghe Păun, Vasile Tonoiu, sau marii gânditorii activi, pe Alexandru Paleologu, Andrei Marga, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu şi, poate încă vreo câţiva, pe care-i puteţi stabili chiar dumneavoastră, deoarece, în această ascensiune, clasificarea nu se poate face cu exactitate, ea prezentând o mare doză de subiectivism.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
