Ing. Constantin Samoilă - artist şi scriitor memorialist, personalitate proeminentă în viaţa culturală argeşeană
Printre personalităţile de seamă ale judeţului Argeş se înscrie şi artistul plastic, muzician şi scriitor Constantin Samoilă, inginer pensionar din Piteşti, care a depăşit recent pragul celor 80 de ani de viaţă, cu un bilanţ artistic şi memorialistic deosebit de bogat. L-am cunoscut în urbea Basarabilor, pe vremea când lucram, cu mulţi ani în urmă, la Casa de Cultură „George Topîrceanu”, la vernisajul primei sale expoziţii de metaloplastie organizată pe simezele instituţiei culturale conduse de prof. Mihai Tiţa. Ne-am reîntâlnit periodic la diverse întruniri culturale din judeţ, precum şi la întâlnirile anuale cu fiii satului Poenărei, un sat cu rezonanţe istorice, aşezat sub streaşină de munte, în care oamenii trăiesc în simbioză afectivă cu natura şi cu Dumnezeu. Satul de obârşie al mamei mele, al bunicilor şi străbunicilor mei materni, Poenăreiul îşi adună periodic fiii la întâlniri cu istoria locală şi sentimentală, pentru acumulare de hrană spirituală, sub candela de lumină a strămoşilor înveşniciţi prin locurile de veci de lângă Biserica "Sfânta Cuvioasa Paraschiva" din centrul localităţii. De-a lungul existenţei sale, "satul martir" Poenărei, supranumit şi "Cuib al partizanilor", trecut prin numeroase vaduri de amărăciune, a devenind cunoscut în ţară prin luptătorii-partizani din gruparea "Haiducii Muscelului", care şi-au dat jertfa de sânge pentru dreptate şi libertate pe altarul patriei, precum şi prin numeroase personalităţi culturale, pe care le admirăm şi avem datoria să le facem cunoscute pentru generaţiilor actuale şi viitoare.
În satul Poenărei (com. Corbi, judeţul Muscel, astăzi, jud. Argeş) a văzut lumina zilei, a crescut şi s-a format ca om edicat maestrul Constantin Samoilă, cunoscut astăzi ca mare artist plastic şi scriitor, personalitate de înaltă cultură, de valoare naţională. S-a născut în casa părintească din centrul satului Poenărei, la 18 mai 1938, în familia Elena şi Dumitru Samoilă, harnici gospodari apreciaţi de consăteni. Mama Lenuţa, cum era cunoscută în sat, "dădea naştere unui copil sănătos, frumos şi cu dragoste de Ţară şi de carte", asistată la naştere de Coana Pachea, Mama Tia şi de străbunica Chiva lui Iordache, "doftoroaia satului" care avea darul de a vindeca pe cei suferinzi prin "ceaiuri cu buruieni, ventuze şi descântece". În sat, copilul simţea "că tot ceea ce îl înconjoară face parte din bucuria sufletului său, bucurie care, prin trecerea anilor va începe să răscolească sentimente". "Gospodăria şi casa în care eu m-am născut", mărturiseşte autorul, "rămân pentru mine o icoană sfântă de suflete nobile şi mâinile harnice ale străbunilor şi părinţilor mei, pentru care mă rog mereu întru pomenirea lor veşnică"... (Amintirile de neuitat ale copilăriei, p. 20).
A frecventat Şcoala Primară din Poenărei, avându-i la catedră pe înv. Gheorghe Popescu, director al şcolii, "omul cel mai exigent, bărbat chipeş, cu mustaţa în furculiţă, originar din Poenărei" şi pe înv. Constantin Drăguşanu, "un om blajin, cu mers legănat", care avea un băiat, pe Titi, "prieten şi colaborator la cele mai mari nebunii". Religia o făcea cu preotul satului, părintele Ioan Constantinescu, "un bărbat frumos cu mustaţă şi barbă neagră", omul care semăna cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza, din tabloul de pe peretele clasei. Clasele elementare le-a frecventat la Liceul Teoretic din Curtea de Argeş (clasa a V-a), unde a cunoscut prima dragoste ("o colegă drăgălaşă ca o păpuşă vie"), iar pentru clasele a VI-a şi a VII-a s-a transferat la Şcoala Elementară din Corbi, făcând naveta pe jos, confruntându-se cu greutăţile drumului şi cu "teama de lupi", mai ales pe timp de iarnă. Revine în oraşul Curtea de Argeş pentru a urma Liceul Teoretic "Vlaicu Vodă", unde se bucură de îndrumarea unor profesori de elită precum Dumitru C. Negrescu (director), Savu Vasilescu, Petrovici, Tănăsescu, Dracu Moldovanul, Orleanu, Nicolau, Mircescu, Lecca sau Mălăcea (diriginte).
La liceu, prof. Nicolae Duţeanu îl aprecia pentru talentul la desen şi îl îndemna să participe la concursuri şcolare. Chiar a câştigat, ca elev al liceului, un premiu naţional organizat de "Crucea Roşie" din România. Pasionat de tehnică şi "desen ornamental", tânărul Constantin Samoilă urmează cursurile Şcolii Tehnice de Arhitectură şi Sistematizare din Bucureşti, unde se perfecţionează în desen tehnic, grafică, pictură pe sticlă şi restaurări, beneficiind şi de colaborări cu acad. Dinu Moraru la lucrări de renovare a unor mânăstiri din nordul Moldovei. După absolvirea şcolii tehnice devine salariat prin repartiţie ministerială, dar nu pentru multă vreme, deoarece venise vremea să-şi facă şi armata la Lugoj. După armată se angajează salariat în proiectare la Trustul Petrol din Piteşti, găsind gazdă într-o frumoasă casă pe str. Trivale din Piteşti. După câţiva ani de producţie, proiectare şi execuţie, pe şantierul de la Oeşti, jud. Olt (unde funcţiona Schela de Foraj-Extracţie a Trustului Petrolului Piteşti), tehnicianul Samoilă urmează şi Facultatea de Construcţii Civile, Industriale şi Agricole din Bucureşti, pentru a dobândi calificare superioară, de inginer, în domeniul arhitecturii şi construcţiilor din România.
Pentru că avea glas bun şi îi plăcea să cânte, în timpul facultăţii se înscrie la celebra Formaţie de Estradă a Casei Studenţilor "Grigore Preoteasa" din Bucureşti, devenind solist alături de Pompilia Stoian, Dan Spătaru, Nicu Constantin, Alexandru Lulescu şi alţii, îndrumaţi de regizorul Nicolae Frunzeti şi compozitoarea Camelia Dăscălescu. Revenind la Piteşti, tânărul Constantin Samoilă se căsătoreşte cu Gina, fosta colegă de liceu, fata familiei Eugenia şi Gheorghiţă Neţ, absolventă a Şcolii Tehnice Sanitare din Bucureşti, salariată la Spitalul Ştefăneşti. A profesat ca inginer constructor la mai multe întreprinderi: Trustul de Construcţii Piteşti, Trustul de Lucrări Speciale şi Trust Construcţii Bucureşti, Trustul de Construcţii Argeş, Direcţia Tehnică a Consiliului Judeţean Argeş şi la S.C. Sara Cora S.R.L. Piteşti.
Biografia creativă publică a inginerului Constantin Samoilă începe în 1962, când are prima expoziţie personală cu lucrări realizate în creion, tuş şi acuarelă. Perseverent în alegerea subiectelor şi temelor de creaţie, tânărul artist Constantin Samoilă se dedică artei pictând peisaje din natură, în acuarelă şi în ulei, apoi trece la prelucrarea şi modelarea foliei de aramă, creând obiecte de artă cu simbolistică de inspiraţie etnografică, istorică şi religioasă, tablouri cu care participă tot mai des atât în expoziţii colective, cât şi în expoziţii personale, pe holurile Facultăţii de Construcţii, la Casa Studenţilor "Grigore Preoteasa", la Clubul Tehnic pentru Tineret din Piteşti, la Palatul Culturii şi la Casa de Cultură a Sindicatelor din Piteşti, precum şi în alte instituţii culturale din judeţ şi din ţară. Aşa cum scria Sergiu Nicolaescu, "metaloplastia ca modalitate originală de exprimare înseamnă fuziune de tehnică şi artă, meşteşug ce înseamnă o veritabilă performanţă. Arta pe care o slujeşte consemnează stilizat caracteristicile folclorului argeşean. Câteva titluri sunt semnificative: Legenda Mânăstirii Argeşului, Fata Argeşeană, Meşterul Manole, Ospitalitate argeşeană" (Mărturii..., p. 37). Prima mare expoziţie de metaloplastie, din Curtea de Argeş, a fost deschisă în anul 1976, pe simezele Casei de Cultură "George Topîrceanu". La vernisaj am participat şi eu ca redactor la Centrul de Radioficare şi ca metodist instructor principal la Casa de Cultură, precizând atunci că "împărtăşim bucuria de a fi gazda unei expoziţii inedite, cu tablouri de metaloplastie, realizate de un tânăr inginer constructor argeşean, Constantin Samoilă, născut la Poenărei, satul natal al mamei mele, un sat pe care îl iubesc, pentru că am copilărit şi eu în Poenărei, la bunicii materni". Prin această expoziţie, spunea şi directorul instituţiei, prof. Mihai Tiţa, "artistul îşi aduce omagiul şi recunoştinţa pentru acest oraş, în care cu ani în urmă a absolvit cursurile Liceului <<Vlaicu Vodă>>. Expoziţia aduce un prinos artei româneşti cu implicaţii directe în folclorul argeşean" (Mărturii..., p. 36). De altfel, mărturiseşte şi autorul expoziţiei: "La Casa de Cultură Curtea de Argeş, directorul Mihai Tiţa mi-a făcut plăcerea de a organiza cea mai frumoasă expoziţie de metaloplastie şi mi-a editat primul catalog cu imagini alb-negru" (Mărturii..., p. 33).
În cartea sa, "Mărturii la vârsta celor trei sferturi de veac"... (Ed. Tiparg, 2014) sunt consemnate multe impresii de suflet despre creaţiile artistului Constantin Samoilă, exprimate de personalităţi culturale de notorietate, precum scriitorul Marin Ioniţă (p. 34-35), criticul de arte Adrian Petringenaru (p. 35), colecţionarul şi criticul de arte dr. Roland Anceanu (p. 35-36), ziaristul şi publicistul Sergiu Nicolaescu (p. 37), ziaristul Dan Biţică (p. 37), scriitorul Adriana Ungureanu (p. 38), poetul Nicu Lucian din Curtea de Argeş, care i-a dedicat poezia "Nemurire, artistului plastic C. Samoilă": „Înspumaţi aleargă telegari,/ prin inimi se apropie norocul/ Ne poartă spre amurg paşi de fugari/ Se surpă arbori, alţii le iau locul"... (prima strofă, p. 38).
Maestrul Constantin Samoilă se poate mândri şi cu o activitate cultural-artistică deosebit de bogată, fiind membru activ al Cenaclului de teatru şi poezie de pe lângă Palatul Culturii Piteşti, membru al Cenaclului de artă plastică "Ion Andreescu" al Casei Sindicatelor, membru şi solist al Coralei „D.G. Kiriac” a Casei de Cultură a Sindicatelor Piteşti (una dintre cele mai cunoscute şi premiate din România), precum şi membru fondator şi solist în "Corul Veteranilor", în "Corul Armonia" şi în corul "Doruri Argeşene". Fiind invitat la multe emisiuni culturale ale televiziunilor locale şi naţionale şi-a editat câteva DVD-uri şi CD-uri, cu piese de muzică populară, uşoară şi romanţe. "Toate genurile de muzică fac parte din plăcerea inimii mele", remarca el în vol. "Viaţă trecătoare". De asemenea, în cutia cu "Mărturii de suflet" găsim articole de presă, medalii şi diplome, CD, DVD, invitaţii şi participări la spectacole, materiale ce se doresc păstrate ca dovadă a intensei activităţi cultural-artistice. Aniversările sale mai importante au fost marcate prin expoziţii omagiale: la 50 de ani (1988), a expus 50 de lucrări de pictură în ulei, grafică şi acuarelă în holul Casei Sindicatelor din Piteşti. În anul 1989, a expus lucrări de pictură în ulei la Clubul Tineretului din Atena, iar în anul 1990 s-a prezentat cu un set de icoane pe sticlă la Centrul Cultural al Ambasadei Române din Canada. Multe dintre lucrările expuse în Grecia şi Canada au fost achiziţionate de colecţionari particulari. Dintre expoziţiile omagiale-aniversare mai recente amintim pe cea de la Biblioteca Judeţeană "Dinicu Golescu" din Piteşti ("Constantin Samoilă 80" - iunie, 2018) şi expoziţia itinerantă "Triada Unirii": "Centenarul Marii Uniri 1918-2018", "Făuritori ai României Mari" şi "Unirea între fraţi peste piscuri de Carpaţi". Este vorba despre o expoziţie complexă, cu tablouri-portrete în metaloplastie, privind evocarea marilor personalităţi ale Unirii.
Am avut ocazia şi noi, argeşenii, să admirăm Triada Unirii "cu ochii sufletului şi să trăim rezonanţa esteticului creativ al maestrului Samoilă" pe simezele Muzeului Municipal din Curtea de Argeş (manager, Ştefan Dumitrache). Omul de cultură Constantin Samoilă a scris şi editat nouă cărţi autobiografice şi de memorialistică: "Iluzii spulberate - dureri nestinse ale fiului meu Eugen, în perioada de inimaginabilă durere" (2004), "Amintiri de neuitat ale copilăriei" (Ed. Tiparg, Piteşti, 2006), "Drumeţind prin Ţară" (2006), "Grecia - leagăn al Zeilor" (2008), "Cântând prin Europa" (2008), "Spovedanie la 70 de ani" (2008), "Corul Veteranilor" (2010), "Cântăm prin Europa" (2011), şi "Mărturii la vârsta celor trei sferturi de veac de existenţă pământeană" (Ed. Tiparg, Piteşti, 2014). Despre aceste cărţi au scris eseuri prof. Grigore Constantinescu (p. 48-49), Gheorghe Mohor (p. 50), scriitorul Marin Ioniţă (p. 50-51) şi alţii. "Stilul în care Constantin Samoilă îşi îmbracă în propriile sale idei amintirile de neuitat ale copilăriei este curgător precum o apă lină care-şi poartă liniştit undele, fără să tulbure prin valuri stârnite de furtuni, apele altor vieţi care curg ele însele liniştit, pe albiile destinelor lor... Autorul rămâne prin însăşi strucura sa intimă un iremediabil îndrăgostit de pitoreştile locuri în care a văzut lumina zilei, la Poenărei" (Grigore Constantinescu, p. 48). Mulţumirea artistului Samoilă "nu era alta mai mare decât dorinţa de a lăsa ceva din truda şi din harul său generaţiilor viitoare. Admirabilă profesiune de credinţă a unui OM demn de toată lauda, lăudându-ne şi pe noi cu valorile argeşene, în planul culturii naţionale" (Gh. Mohor, p. 50). "Cu genele artei în codul ADN-ului, cu mâna lui Dumnezeu pusă pe creştet, cu asemenea acumulări din copilărie, inginerul constructor Constantin Samoilă, încă din anii studenţiei, tot pictează legende istorice şi religioase pe pânză, pe lemn, pe sticlă, le ciocăneşte în folii de cupru sau de alamă, făureşte instrumente muzicale din te miri ce, prezintă aranjamente de flori din sâmburi de tărtăcuţe, din tigve cultivate în grădina proprie şi câte alte minunăţii" (Marin Ioniţă, scriitor, p. 51).
Multe dintre lucrările sale au fost donate în instituţiile culturale din zona natală: 25 de lucrări (metaloplastie, icoane pe sticlă şi artă metamorfozată), Muzeului satului Poenărei; 35 de lucrări, pentru sala de expoziţii şi muzeu din com. Corbi; 42 de lucrări pot fi admirate pe simezele secţiei muzeistice a bibliotecii locale din Domneşti şi 10 lucrări în Primăria com. Corbi. Sub genericul "Precum în cer, aşa şi pre pământ" s-a organizat o expoziţie permanentă, cu 40 de icoane pe sticlă, în interiorul Bisericii monument cu hramul “Sfânta Treime” din Corbi, dezafectată cultului. "Icoanele pe sticlă sunt izvodite pe temeiul de credinţă şi conferă sălilor expoziţionale aura luminii line a culorilor pastelate din care artistul a imaginat scene biblice" (Grigore Constantinescu).
Aşadar, prin valoroasele sale opere de artă dăruite sufletului, artistul Constantin Samoilă este "un suflet dăruit artei", trăind eternităţi de vis şi de voluptate, de-a pururi în armonii intime, pline de ritm şi de bucurie în lumea spirituală, care se leagănă, coboară şi urcă în curbe armonioase, cu graţia unei sirene care ar dansa în valuri luminoase şi pure, în cadenţe mângâiate, mult liniştitoare...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
