Nu rataţi: trio cultural la Cercul Militar!
Întâlnirea literară "Gânduri la-nceput de seară" se va ţese miercuri, 12 septembrie, în jurul unui eveniment editorial în cadrul căruia va fi lansată o carte-surpriză! Este vorba despre o colaborare între prof. dr. George Baciu şi Nicolae (Cucu) Ureche, materializată într-un volum de "Catrene URECHEate" - o carte cu "dulceaţă feminină" ce va fi prezentată de prof. Constantin Voiculescu. Ca protagonişti ai seminarului cultural au fost anunţaţi: Ion Rodoş - poet al lemnului; Constantin Samoilă - artistul de lângă inima noastră; Nicolae (Cucu) Ureche - cronicarul sufletelor noastre în pictură, ceramică şi caricatură. Vă reamintim că gazda acestei întâlniri literare este Cercul Militar Curtea de Argeş, iar organizatorii direcţi sunt prof. dr. George Baciu (redactor-şef al Revistei "Pietrele Doamnei şi preşedinte al Subfilialei Domneşti a Cultului Eroilor - Filiala Argeş) şi col. (rtg.) Laurenţiu Domnişoru (preşedinte al Filialei Judeţene Argeş POSADA a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere). Iubitorii de cultură sunt aşteptaţi la dezbateri începând cu ora 16.00.
Ion Rodoş este omul care a învăţat lemnul să zboare încă de pe când avea trei ani, de la tatăl şi bunicul lui. Meşteşugul s-a prins repede de el şi, acum, la maturitatea lui profesională, a realizat un adevărat simbol al comunei unde locuieşte - cocoşul de munte din Nucşoara. Este autorul celei mai mari linguri de lemn din lume. Lingura a fost creată în 14 zile şi are 17,79 m lungime, 1,50 m în cel mai lat punct (lungimea căuşului cu braţe) şi a fost ornată cu motive populare tradiţionale şi cu sigla oraşului Mioveni. Meşterul Ion Rodoş nu şi-a propus să realizeze numai cea mai mare lingură de lemn din lume, ci şi pe cea mai frumoasă. Recordul său l-a depăşit pe cel deţinut până recent de India, unde exista o lingură de lemn de 12,06 m lungime. Proiectul care a adăugat lingura în Cartea Recordurilor s-a derulat în perioada 22 mai - 5 iunie 2013. Cei doi arbori (specia Tei) din care a fost obţinută lingura au fost o sponsorizare a S.C. Cerasus Avium. Primul exemplar, de 100 de ani, cu un diametru de 78 cm, a fost folosit pentru realizarea căuşului, iar cel de-al doilea arbore a fost folosit pentru coada lingurii. Ion Rodoş s-a născut în comuna Pietroşani, Argeş, în anul 1956, pe 28 august, ca fiu în casa lui Gheorghe şi Vasilica Rodoş, familie de obârşie transilvană, de undeva de pe lângă Sibiu, din localitatea Rod - tatăl, Gheorghe, lucrător în lemn, sitar, meserie moştenită de la bătrânul său, iar mama, Vasilica, meşter popular, creatoare de modele, cărora le-a dat viaţă prin frumoase ii, fote, macaturi şi covoare ţesute în război. Bunicul din partea mamei, Nică Culea, era dogar renumit, cu Şcoală de Arte şi Meserii absolvită la Bucureşti, fiind primul de pe Valea Doamnei cu atestare în meserie. Cei doi bunici, meşteri în lemn, veterani de război, şi-au pus amprenta şi au adăugat experienţă la talentul nepotului, Ion al lui Rodoş, aşa că, după terminarea Şcolii primare şi gimnaziale în Pietroşani, a continuat cu trei ani de Şcoală profesională la Colibaşi, în meseria strungar, apoi a urmat Liceul Silvic de la Brăneşti, obţinând diploma de pădurar. În ianuarie 1988 s-a căsătorit în Sboghiţeşti cu Elena Adela Chifor, având împreună trei copii: doi băieţi, sculptori şi ei, şi o fată, studentă la Facultatea de Istorie. Meşterul popular, artistul atestat Ion Rodoş, predă în prezent cursuri de sculptură copiilor din Mioveni, Nucşoara şi Corbi. A lucrat un timp ca profesor la Şcoala Populară de Artă din Piteşti. În CV-ul său, la rubrica "Merite profesionale", apar următoarele precizări: "inovator şi creator de obiecte, modele, unelte şi scule necesare în arta sculpturii; executant, în regim unicat, a diverselor piese ce ţin de arta sculpturii; executant, în regim de serie mică, a diverselor modele şi piese ce ţin de arta mobilierului - stil sculptat; meşter popular din februarie 2010 - titlu şi atestat acordate de Consiliul Judeţean Argeş, creator al multiplelor piese de sculptură ce ţin de arta tradiţională românească şi în mod deosebit argeşeană, cele mai reprezentative fiind <<Cocoşul de munte de Nucşoara>> şi <<Pomul vieţii>>; membru al Clubului Iubitorilor de Cultură, condus de academicianul Gheorghe Păun; profesor la Şcoala de Arte şi Meserii din Piteşti, în domeniul sculpturii - clasele externe Nucşoara şi Domneşti, judeţul Argeş". La rubrica "Titluri, distincţii şi premii în domeniul artei tradiţionale" sunt cuprinse copleşitor de multe astfel de reuşite. Ne rezumăm la a preciza că a primit peste treizeci de premii, diplome, diplome de excelenţă şi alte distincţii. Datorită talentului şi dragostei pentru artă, datorită pieselor de valoare ieşite din mâinile măiestre ale sculptorului Ion Rodoş, Ministerul Culturii, Ministerul Turismului, Muzeul Goleşti şi Casa Creaţiei Argeş l-au trimis să reprezinte arta meşterilor populari români în Olanda, Belgia, Germania şi Austria. A fost la Viena, Budapesta şi Londra, iar acum se pregăteşte de plecare în Islanda, unde îi va învăţa pe copiii localnicilor sculptură (în cadrul unui proiect al Ministerului Culturii). A sculptat pe holurile Parlamentului European, fiind sărutat de preşedintele acestuia, Martin Schultz, care a cumpărat cu această ocazie şi obiecte sculptate de meşter şi a băut palincă din plosca lui Ion Rodoş. Meşterul popular este, printre altele, şi membru al Academiei Artelor Tradiţionale din România, iar în anul 2012, la Craiova, a primit Trofeul şi Marele Premiu la Târgul meşterilor populari. Ion Rodoş reprezintă încă o rază de lumină, răsărită pe plaiurile basarabe.
Nicolae (Cucu) Ureche, nepotul popii Nae, din Cicăneştii Argeşului, s-a născut la 16 aprilie 1949. După ce a finalizat clasele primare în localitatea natală - Cicăneşti, unde tatăl său era învăţător, la sugestia bunicului, a fost dus la Craiova în clasa a V-a pentru a studia artele plastice. A continuat liceul în Cetatea Băniei, apoi a urmat Universitatea de Arte Plastice din Bucureşti, pe care absolvit-o în 1973. Din 1991 este profesor la Şcoala de Arte din Râmnicu Vâlcea - clasa modelaj-ceramică, şef compartiment design la ARGCOMS SCM Curtea de Argeş şi jurnalist din 1974.
Năvalnic din fire ca un râu de munte, şi-a trăit cu patimă fiecare clipă a vieţii sale de până acum. Şi a fost răsplătit după merit cu un "sparge val" - soţia Rodica - fără de care poate că ar fi ars ca o torţă, înainte de vreme. Cei ce l-au îndrăgit de mic i-au dat nume de alint - Cucu - parcă intuindu-i destinul care-l condamnă oarecum pe artistul ce cochetează deseori cu geniul la singurătatea fără de care nu poate crea. Fire hazlie, cu inima cât duminicile noastre de sfinţenie, maestrul, deşi ajuns la deplina maturitate, pare un copil teribil ce-şi hrăneşte inteligenţa nativă cu harul artistic specific celor aleşi să sufere dulcele-amarul rostului existenţei. Ochiul şi mâna sigură i-au permis să dea măsura capacităţilor de care dispunea prin modelele create pentru dispărutul ARPO sau pentru ARGCOMS. Grafica, pictura şi caricatura l-au făcut remarcat de tribunul Corneliu Vadim Tudor, trecut la cele veşnice, care l-a şi debutat în paginile "României Mari", scriind despre Cucu cuvinte elogioase, care-l plasau printre primii artişti ai ţării în acest domeniu. Şi nu s-a înşelat, pentru că grafica lui de carte este excepţională şi se regăseşte la superlativ mai ales în cele trei volume de "Cactus" - epigrame realizate de prietenul din vremea copilăriei, ridicat tot de la Cicăneşti, acad. Gheorghe Păun. Pe lângă arte plastice, artistul cochetează şi cu desenul, caricaturile fiind forma sa preferată de a-şi exprima umorul şi ironia. Cariera de caricaturist a început-o la un ziar, pe vremea comunismului. Cu timpul a ajuns, însă, să scrie şi articole, iar în prezent are la activ câteva expoziţii de caricaturi şi colaborează cu mai multe ziare, la care realizează rubricile pamflet şi ilustrează cărţi.
Ca orice artist care se respectă Nicolae "Cucu" Ureche a început să experimenteze şi a încercat să facă şi gravură. Până acum a adunat în cei 31 de ani de muncă peste 2.000 de modele de creaţie proprie, serie scurtă, industrial şi unicate. A participat la peste 300 de târguri şi expoziţii organizate de Ministerul Culturii şi UCECOM, în ţară şi în străinătate - Germania, Italia, SUA, Franţa, Belgia, Olanda, Suedia, obţinând peste 100 de premii şi diplome. A avut 12 expoziţii personale şi de grup cu lucrări de ceramică artistică, precum şi 2 expoziţii personale la Heidelberg şi Mannheim, în Germania. De-a lungul anilor, a fost colaborator de lungă durată ca redactor şi grafician la publicaţiile "Lumina de pe Lotru", "Orizont", "Scânteia", "România Mare", "Politica", "Jurnalul de Vâlcea", "Viaţa Vâlcii", "Ziarul", "Academia Politică" şi "Argeş Expres". A realizat grafică şi ilustraţie de carte de proză şi poezie, caricaturi în ziare, patru expoziţii personale şi de grup şi a obţinut premiul II la Festivalul Naţional de Satiră şi Umor "Tudor Muşatescu". Nicolae Cucu Ureche este un boem. Artisticul fiecărei lucrări create pare o lecţie de nonconformism pe care-l înţelegi abia după ce ai desluşit filosofia sa. În afară de toate acestea, este un prieten adevărat, chiar dacă în singurătatea "cuibului" său pot pătrunde numai aceia care îşi pot simţi sinele ontologic.
Ce-i place lui Cucu? - "Îmi plac femeile. Nu există femeie care să nu aibă o calitate. Îmi plac frumosul, mâncarea bună stinsă cu o vodcă aleasă şi muzica, în special Demis Roussos şi muzica populară - Grigore Leşe."
Ce nu-i place? - "Nu-mi plac parşivii. Din cinci oameni, patru sunt parşivi. Nu-mi mai place să fiu introdus în cercuri imaginare unde să se folosească numele meu."
De ce a ales să fie şi profesor? - "Am vrut să transmit mai departe cunoştinţele mele de arte plastice şi să-i învăţ pe copiii talentaţi cum să-şi dezvolte abilităţile şi să devină artişti. Se pare că am reuşit pentru că până acum am obţinut nouă premii naţionale cu clasa de ceramică a Şcolii de Arte din Râmnicu Vâlcea, pe care o coordonez."
Constantin Samoilă are 80 de ani, dar încă se simte tânăr. Are multă dulceaţă în inimă, o privire ce te cucereşte şi un munte de talent. Creează opere de artă (metaloplastie, icoane pe sticlă, grafică, portrete, artă metamorfozată). A scris nouă cărţi şi face parte din Corala "D.G. Kiriac", unul dintre cele mai cunoscute şi premiate grupuri vocale din România. Dincolo de acestea, are o poveste de viaţă fascinantă, el fiind eroul, argeşean născut în Poenăreii Corbilor, sat unde fiecare piatră de pe drum are de mărturisit o fărâmă de istorie anticomunistă.
Biografia creativă a inginerului Constantin Samoilă începe în 1962, când are prima expoziţie personală cu lucrări realizate în creion, tuş şi acuarelă. Eram atunci proaspăt tehnician, absolvent al Şcolii Tehnice de Construcţii şi Arhitectură Bucureşti. Peisajele erau din zona Oteşti, judeţul Olt, unde funcţiona Schela de Foraj - Extracţie a Trustului Petrolului Piteşti. În 1972 a prezentat prima expoziţie de metaloplastie la Casa Studenţilor "Grigore Preoteasa" din Bucureşti. În 1974 a avut expoziţii de metaloplastie la Curtea de Argeş, la Centrul de Cultură. Apoi, în anul 1988, la aniversarea a 50 de ani, a expus 50 de lucrări de pictură în ulei, grafică şi acuarelă în holul Casei Sindicatelor din Piteşti. Un an mai târtiu, la Clubul Tineretului din Atena, a expus lucrări de pictură în ulei, iar în anul 1990, la Centrul Cultural al Ambasadei Române din Canada, a prezentat un set de icoane pe sticlă. Unele dintre lucrările expuse în Grecia şi Canada au fost achiziţionate de colecţionari particulari.
Are lucrări donate Căminului Cultural din satul natal Poenărei, Muzeului comunei Corbi sau Casei de Cultură Domneşti. "Domneştiul, mai exact Casa de Cultură şi biblioteca ce adăpostesc muzeul, m-au legat mult şi datorită faptului că la proiectarea şi urmărirea execuţiei acestui edificiu am fost părtaş, dar şi de trioul cultural-educativ - Constantin Dobrescu Argeş din Muşăteşti, Luca Paul din Domneşti şi Nae Andreescu din Poenărei, care au înfiinţat primele biblioteci săteşti în Domneşti şi Poenărei. În acest muzeu, pe simeze, stau 42 de lucrări realizate în metal, o donaţie ce demonstrează legătura culturală, dragostea şi admiraţia pentru localitate şi locuitorii ei", se destăinuie artistul plastic Constantin Samoilă într-un interviu acordat scriitorului Marin Ioniţă, pentru "Jurnal de Argeş".
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
