ICOANELE MARILOR NOŞTRI DASCĂLI (Revedere emoţionantă, semicentenar 1966-2016) de Ion C. Hiru - o carte cu puternic substrat memorialistic...
Colegul şi bunul meu prieten, profesorul şi scriitorul Ion C. Hiru, ne surprinde plăcut cu o nouă carte de suflet, intitulată sugestiv "Icoanele marilor noştri dascăli" (Ed. Alfa, Iaşi, 2017), lansată la Domneşti, în prezenţa autorului, de prof. dr. George Baciu în cadrul "Zilei Eminescu" din ianuarie 2018. Apărută la scurt timp după revederea emoţionantă a "Promoţiei 1966", la semicentenarul din vara anului 2016, cartea cu nume sfânt "Icoanele marilor noştri dascăli" are un puternic substrat memorialistic şi documentar, evocând cu suflet mentori şi discipoli din bogata galerie de dascăli celebri ai epocii studenţiei noastre. Marele merit al lui Ion C. Hiru constă şi în faptul că a reuşit să ne mobilizeze după 50 de ani de la absolvirea Facultăţii de Filologie. Prin cele peste 30 de cărţi publicate de-a lungul vieţii, scriitorul Ion C. Hiru, coordonatorul acestei cărţi, este recunoscut în literatura contemporană ca mare portretist, publicist şi eseist, narator cu har, pe sufletul cititorilor săi. Cu mesaje introductive ca "Iubite cititor" şi "Stimate coleg" (inserând în carte şi tabelul seriei 1963-1966, cu cei 79 de absolvenţi) coordonatorul lucrării îşi atrage cititorii cu un bogat cuprins, însumând reportaje, evocări, portretizări sau eseuri de suflet ale celor care au dorit să contribuie la redactarea ei. Prin articole precum "Revederea emoţionantă", de Ion C. Hiru, "Revedere după o jumătate de secol", de prof. Vasile Ghiţescu, "Înţelepciunea unui dascăl", "Vizită la Vultureşti", "Telefonul de la miezul nopţii", toate de Ion C. Hiru, coordonatorul ne explică, de fapt, geneza cărţii sintetizată şi într-o scurtă "Addenda" (p. 15): "Revederea aceasta emoţionantă, după cinci decenii, a fost imboldul de a scrie, de a desena prin cuvinte, portretele câtorva dascăli adevăraţi, care ne-au îndrumat paşii pe drumul unei sfinte cariere, aceea de educatori, modelatori de suflete, meserie de o înaltă responsabilitate, pe care promoţia 1966 şi-a asumat-o cu prisosinţă. Portretele învăţătorilor noştri universitari, şi nu numai, am considerat că trebuie adunate, întru neuitare, ca un semn de înaltă preţuire, respect şi admiraţie, ei fiind nişte diamante pe care le purtăm în inimile noastre, acum trecute cu mult înspre al optulea deceniu de viaţă".
Citim cu drag despre dascăli de elită care au dominat epoca tinereţii noastre, prin erudiţie şi cultură enciclopedică: Marin Z. Mocanu (prorectorul nostru, nonagenar prezent la revederea noastră, eseuri semnate de Ion C. Hiru şi Vasile Ghiţescu); Gabriel Ţepelea (academicianul lingvist, plecat de curând spre eternitate, amintiri consemnate de Ion C. Hiru şi Vlad-Florian Ţepelea); Şerban Cioculescu (academician, erudit critic şi istoric literar, profesorul nostru de suflet, evocat de Alex Ştefănescu, Barbu Cioculescu, Simona Cioculescu şi colega noastră, prof. Elena Eşanu-Şerbănescu); Augustin Z.N. Pop (strălucit exeget al operei eminesciene, de prof. Daniel Dejanu, Traian Cantemir,); Gh.N. Dragomirescu (dascălul de gramatică, adevărat simbol de exigenţă şi seriozitate profesională, de Daniel Dejanu); Gheorghe Vrabie (unul dintre cei mai mari folclorişti români, de Ion C. Hiru şi Iordan Datcu); Mihail Diaconescu, vizită la Vultureşti, telefonul de la miezul nopţii, Mihail Diaconescu la 80 de ani (marele romancier de astăzi, "Doctor Honoris Causa", prezent la revederea noastră, cu câteva cărţi pe care ni le-a oferit gratuit, articole de Ion C. Hiru); Ion Moise (dascăl de excepţie şi riguros lingvist, articole de Ion C. Hiru şi Daniel Dejanu); George Aman (icoană de neuitat, plină de semnificaţii în sufletele elevilor săi, de Ion M. Dinu); Ovidiu Râureanu (simpaticul bizar, visător poet, profesor de literatură universală, de prof. Nicolae Pantazică, Dana Fodor Mateescu şi prof. Elena Şerbănescu); Ilie Stănculescu (eminent pedagog, supranumit "dascălul dascălilor" venit de la Pedagogicul muscelean). Toate aceste eseuri biografice de suflet dau o valoare deosebită cărţii frumos intitulată "Icoanele marilor noştri dascăli, revedere emoţionantă - semicentenar 1966-2016", de Ion C. Hiru. În eseul "Revederea după o jumătate de secol", prof. Vasile Ghiţescu prezintă un scurt istoric al Facultăţii de Filologie din cadrul IP3 Piteşti şi contribuţia esenţială a prorectorului Marin Z. Mocanu, precum şi amintiri despre îndrăgiţii Şerban Cioculescu, Gh. Vrabie, Mihail Diaconescu (p. 16-18). Despre "prorectorul şi rectorul anilor noştri", prof. univ. dr. Marin Z. Mocanu ne povesteşte tot Ion C. Hiru introducându-ne în acel moment emoţionant al apariţiei "ca un Ceahlău", în baston, la 91 de ani, însoţit de "actualul prorector", conf. univ. dr. Adrian Sămărescu. Au urmat, pe rând, la cuvânt colegii care "au deşirat mosorul amintirilor din anii trecuţi cu bucurii, cu dureri, cu realizări, cu insatisfacţii, aducându-ne aminte de cei care au fost şi nu mai sunt, destul de mulţi"... (I.C. Hiru, p. 29). Nu putea lipsi mesajul gazdei de "bună revedere" rostit cu căldură de Adrian Sămărescu. După "frumoasele cuvinte ale Făt-Frumosului anilor studenţiei noastre, astăzi marele romancier, istoric literar, estetician, teolog, încă verde şi drept ca bradul, fiul preotului învăţător din Vultureşti, Mihail Diaconescu", aşteptam cu toţii mesajul distinsului nostru, fostul prorector Marin Z. Mocanu: "Aranjându-şi scaunul, se ridică fără probleme, nonagenarul Universităţii piteştene, cu părul mai alb decât neaua, cu faţa deloc brăzdată, frumoasă şi senină, cu acei ochi inteligenţi şi iscoditori, elegant ca întotdeauna, şi ne-a vorbit cu o fluenţă şi o ordine în idei, care pe mine personal (precizează autorul) m-au uimit. Discursul domniei sale, de natură academică, presărat cu îndemnuri, sfaturi, amintiri, glume, a umplut de bucurie şi de emoţie pe cei 25 de foşti studenţi de acum cinci decenii, dar şi pe soţii şi soţiile prezente la eveniment" (Ion C. Hiru, fragment din "Revedere emoţionantă", din ARGEŞ EXPRES, 24 august 2016).
Aşadar, cartea "Icoanele marilor noştri dascăli" atrage în mod deosebit prin evocările prezentate în medalion, cu profesionalism, de scriitorul Ion C. Hiru, precum şi de câţiva dintre colegii noştri. Sigur că la revederea noastră ne-am amintit cu drag şi de psihologul Tiberiu Bogdan (Psihologie), de asistenţii (pe vremea noastră) Filofteia Popescu (gramatică), Petru Mihai Gorcea (literatură), Sofia Sorescu (psihologie), Virgilia Popescu (Limba latină), Viorica Farcaşiu (metodică), Zenovie Păun (Îndrumări culturale), Eugen Boia (mijloace audio-vizuale), Nicolae Dinculescu şi Constantin Dumitrescu (economie şi socialism ştiinţific), Nicolae Macovei (Educaţie fizică). Din păcate, nu s-au găsit printre colegii noştri acei condeieri care să evoce toate personalităţile amintite, deşi toţi au avut cariere de succes şi ar fi meritat din plin să fie evocaţi printre "Icoanele" cărţii. Personal am contribuit prin câteva evocări de suflet, precum şi printr-un număr de fotografii atât din arhiva personală, cât şi imagini din timpul revederii noastre.
Într-o construcţie epică şi grafică ingenioasă, în partea a doua a cărţii putem citi, printre fotografii de epocă, scurte intervenţii ale colegilor: "Destăinuiri" (cu un "Motto: Nu răscoli cenuşa amintirilor, că dai peste tăciuni ce te ard", de Julieta Bungiu, 1957, p. 113), urmat de câteva fotografii şi eseul "Trecut-au 50 de ani... (Amintiri de suflet, cu nostalgii, tristeţi şi bucurii, de Daniel Dejanu, p. 116-118) în care am povestit despre reîntâlnirea emoţionantă cu profesorul meu cel mai drag, acad. Şerban Cioculescu, la inaugurarea Casei Memoriale "Vladimir Streinu" (28 mai 1972), din localitatea natală a criticului alintat de prietenul său "Făt-Frumos din Teiu".
În articolul "Confesiuni", prof. Tiuţa Mohanu-Niţă ne vorbeşte despre "dascălii noştri" ca despre "vânzătorii de Frumuseţi" şi încheie cu o urare de suflet pentru toţi cei prezenţi la revederea noastră: "Limpede şi luminoasă ca luceafărul dimineţii să vă fie mintea, ca apa neîncepută - gândul şi tainic precum revărsatul zorilor - sufletul!” (p. 119). În "Revedere", prof. Zamfira Ana mărturiseşte: "am retrăit, pentru câteva ore, anii frumoşi ai studenţiei, alături de colegi, după cinci decenii” (p. 121); "Să fi trecut cincizeci de ani?", se întreabă colega Vichi Diaconescu. "Se pare că da! Mai ales când ne uităm în sala plină de doamne şi domni, foşti studenţi, azi majoritatea bunici cu părul albit, cu ochelari de vedere, cu feţe brăzdate de anii care le-au adus supărări, tragedii, spaime, întâmplări şi speranţe" (p. 123). În articolul "Nostalgii", Lili Găeşteanu ne aminteşte că, pentru studierea limbii, grupa noastră a făcut şi "cercetări pe teren, în satele Domneşti şi Stăneşti, sub îndrumarea prof. Ion Moise şi coordonarea prorectorului Marin Z. Mocanu" (p. 125-126).
Prof. Elena (Lenţi) Ionescu ne aminteşte că în studenţie făceam şi PTAP (pregătirea tineretului pentru apărarea patriei). De multe ori porneam, pe plutoane, în uniformă militară, cu epoleţi TR, cu raniţa în spate, cu arma şi lopăţica, la instrucţie şi la trageri în poligonul din Trivale sau la cel din Bascov ("Amintiri", p. 127-129). În "Bucuria revederii după cincizeci de ani", prof. Ion Hirică (p. 130-132), remarcă, în final, că "bunul meu coleg şi prieten Ion C. Hiru, pe lângă activitatea la catedră, a reuşit, de-a lungul timpului, să scrie câteva zeci de cărţi, că are altele în lucru, că Mihai Golescu a ajuns un cunoscut ziarist şi patron de ziar, că Daniel Dejanu are câteva cărţi publicate, că N. Pantazică este autorul câtorva monografii, că Zamfir Paraschiv a continuat să scrie poezii, că M. Stan este patron de editură şi scriitor recunoscut sau că fostele noastre colege, doamnele profesoare, se mândresc cu activitatea la catedră, dar şi cu copiii ajunşi în funcţii înalte" (p. 130-132).
Autorul nu putea să încheie cartea "Icoanelor" fără să amintească şi de colegii care, din păcate, nu mai sunt printre noi. Au urmat, firesc, şi momente de reculegere care ne-au emoţionat pe toţi. De aceea, cu profundă tristeţe, cu emoţii şi calde amintiri nostalgice, intervine autorul coordonator cu o amplă rubrică "In memoriam" (p. 135-157), prin care îşi exprimă regretul, pomenindu-i cu evlavie şi recunoştinţă, pe foştii noştri colegi trecuţi în eternitate: Alecu I. Veronica, Andrei Gh. Romulus, Barbu (Bebe) Ion, Bungiu Julieta, Dobrescu Nelu, Dumitrache Mariana Romaniţa-Florentina, Dumitrescu Ana-Maria, Irimescu Adrian, Neacşu C. Gheorghe, Niţă V. Marin, Păduraru Ileana, Popescu Romulus, Sachelarie Margareta, Stănescu P. Ion, Stănculescu Virginia, Udrea Rodica, Văleanu Virgil. Amintirea lor se va păstra vie şi luminoasă în memoria tuturor colegilor, a rudelor şi prietenilor.
Aşadar, avem o carte-confesiune cu puternic substrat memorialistic, care apără de uitare profesori celebri şi ideile lor memorabile, o lucrarea care invită la reflecţie pentru cei ce aspiră la o carieră didactică. Aşa cum remarca iubitul nostru dascăl-scriitor Mihail Diaconescu, revederea noastră de la semicentenar reprezintă "un emoţionant prinos de recunoştinţă adus unor personalităţi creatoare, în care noi cei de azi putem vedea, ca într-o mirabilă oglindă, ceea ce este demn şi înălţător în trecutul ce ne aparţine şi în sufletul etnic românesc" (Mihail Diaconescu). În ultimele pagini ale cărţii, autorul îşi invită cititorii să răsfoiască şi un "Album de suflet pentru suflete", care cuprinde 25 de fotografii din timpul revederii (p. 159-174). Putem afirma că scriitorul Ion C. Hiru rămâne şi prin această nouă lucrare în rama sfântă a "Icoanelor de suflet", alături de marii noştri dascăli din perioada studenţiei noastre, un model de patriot şi seriozitate, îndrăgostit de cultură. "Icoanele marilor noştri dascăli", de Ion C. Hiru (coordonator) este o carte trăită la maximă intensitate, scrisă cu o sinceritate ce freamătă în fiecare pagină, cu note de oralitate care îi asigură farmecul...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
