Profesorul Tudose Dracu Moldovanul (6 mai 1913 - 23 august 1997), un dascăl cu slova de piatră şi parfum de istorie…
Probabil că argeşenii mai în vârstă îşi mai amintesc de luminoasa imagine a moldoveanului Tudose Dracu Moldovanul, profesorul de istorie (filozofie-psihologie), care făcea naveta cu bicicleta de la Mănăstire până la Liceul "Vlaicu Vodă", unde a lucrat din 1948 până în anul pensionării (1973). Am propriile amintiri despre prof. Dracu Moldovanul, fiu adoptiv al urbei Basarabilor, colaborator fidel al Casei de Cultură "George Topîrceanu", al Muzeului Orăşenesc şi al Centrului de Radioficare din Curtea de Argeş. Aveam numeroase întâlniri, pe teme de "Istorie locală", în care cercetătorul Dracu Moldovanul prezenta diverse comunicări de interes general. "Să-i spuneţi soţului că l-a căutat Dracu... Şi completa, zâmbind: pofesorul Dracu Moldovanul!" Aşa se prezenta soţiei mele când mă căuta la telefon şi nu mă găsea... La întâlnirile cu amicii folosea mereu formule simpatice, de răsfăţ, cu porecla "Dracu", urmată de zâmbet: "Vă salută Dracu!"; "Vă caută Dracu!"; "Vă îmbrăţişează Dracu!" etc. Se bucura ca un copil când descoperea ceva inedit prin arhive şi venea la emisiunea locală să comunice noutăţile. Era un pedagog de elită, cu o voioşie molipsitoare atât pentru colegii de cancelarie, cât şi pentru elevi, un om mărunţel, puţin brunet, cu mustăcioară şi ochelari, deosebit de respectuos, un orator cu talent actoricesc şi bucuria de a povesti fapte istorice şi tradiţionale.
Un patriot care a trăit prezentul cu ochii spre viitor
Tudose Dracu Moldovanul s-a născut în oraşul dobrogean Constanţa la 6 mai 1913, într-o familie de intelectuali moldoveni-basarabeni, îndrăgostiţi de neam şi ţară. Sub îndrumarea părinţilor, copilul a frecventat şcoala primară şi elementară, precum şi trei clase de liceu la "Mircea cel Bătrân" din Constanţa. Nu ştim prin ce împrejurări băiatul din Constanţa şi-a încheiat studiile medii la Liceul "Papiu Ilarion" (1934) din localitatea Târgu Mureş. Pentru studii superioare, tânărul Tudose Dracu Moldovanul a venit în capitala ţării unde frecventează cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie din cadrul Universităţii Bucureşti (1938-1942), precum şi Seminarul Pedagogic Universitar Bucureşti (1943-1946). După absolvire, în anul 1946, s-a încadrat în învăţământ, la Liceul "I.C. Brătianu" din Piteşti, iar după doi ani s-a transferat în Curtea de Argeş, la Colegiul Militar, cu completare de catedră la Şcoala Medie, numită mai târziu Liceul "Vlaicu Vodă". După desfiinţarea Colegiului Militar, prof. Tudose D. Moldovanul a rămas cu norma de bază la Liceul "Vlaicu Vodă" (1948-1973) şi completări de catedră la Liceul Industria Lemnului (1949-1953) şi la Liceul Agricol (1953-1958) din Curtea de Argeş. Prin căsătorie devine argeşean înfiat cu acte în regulă de urbea Basarabilor şi împreună cu soţia (prof. Cristina Moldovanul) construiesc o frumoasă casă în apropierea Mânăstirii Curtea de Argeş, chiar lângă Cimitirul Eroilor. Din dorinţa de a păstra unele obiecte moştenite de la părinţi, istoricul amenajează, în noua locuinţă, o cameră muzeistică, pavoazată cu obiecte tradiţionale (moldoveneşti, dobrogene, unele turceşti din zona Dobrogei), precum şi obiecte descoperite în timpul cercetărilor sale etnoculturale şi arheologice din zona Curtea de Argeş. Soţii Cristina şi Tudose Moldovanul se vor bucura în familie şi de un fiu moştenitor, care va urma cariera părinţilor, ajungând profesor universitar la Iaşi. Pasionat de istorie şi mai ales de cercetarea arheologică şi sociologică, profesorul Tudose Dracu Moldovanu şi-a pus întreaga viaţă în slujba educării şi formării tinerei generaţii, parcurgând toate treptele devenirii profesionale şi afirmându-se în Argeş ca mare specialist în cultura şi istoria legendară a Cetăţii Basarabilor. "Să te disciplinezi întru logică având alături pe neastâmpăratul, veşnic Căutătorul spirit al domnului Dracu Moldovanul" era o mare şansă pentru elevii Liceului "Vlaicu Vodă" - afirma în articolul "Şansa" (p. 25) fostul său elev, scriitorul Horia Bădescu, în Revista editată de societatea elevilor "Florian Ştefănescu-Goangă" cu prilejul aniversării a 75 de ani de la înfiinţarea liceului, 1919-1994" (coordonator, prof. C. Voiculescu). Din revista amintită reţinem că prof. Tudose Dracu Moldovanul a publicat articolul "Basarabii şi Curtea de Argeş" (p. 3-4), precum şi faptul că istoricul participa cu plăcere şi la activităţile cultural-artistice ale liceului, în special la formaţiile de teatru pregătite de colegii de cancelarie, dar şi la şedinţele cenaclului literar condus de celebrul prof. Ion Rizescu. După afirmaţiile colegului de cancelarie, prof. Constantin Voiculescu, dascălul Dracu Moldovanul a devenit şi "naşul" liceului, propunând, în anul şcolar 1967, ca Şcoala Medie Mixtă să poarte emblema Liceul "Vlaicu Vodă". El a redactat referatul prin care argumentează, din punct de vedere istoric, propunerea istorică "Vlaicu Vodă", document preluat apoi de prof. C. Voiculescu, în calitatea sa de vicepreşedinte al Secţiei raionale de învăţământ şi cultură din raionul Curtea de Argeş, pentru a fi înaintat organelor superioare competente spre aprobare. Trebuie precizat că despre activitatea liceului în care a lucrat de-o viaţă, prof. Dracu Moldovanul a scris cele mai importante lucrări cultural-ştiinţifice: "Schiţa monografică a Liceului Vlaicu Vodă" Curtea de Argeş (1970) şi "Liceul Vlaicu Vodă Curtea de Argeş. Trei pătrimi de veac 1919-1994", în colaborare cu Ion Barbu (Tip. Episcopiei Argeşului, Curtea de Argeş, 1994).
Opera, rodul cercetării istorice, dedicată Argeşului
În revista "Studii şi comunicări" editată de Muzeul din Curtea de Argeş, precum şi în "Dicţionarul de istorici", de Spiridon Cristocea (Piteşti, 2003, p. 183-184), sunt consemnate principalele teme semnate de cercetătorul Tudose Dracu Moldovanul şi prezentate la simpozioane, mese rotunde, sesiuni de comunicări şi referate, organizate la Muzeul din Curtea de Argeş, precum şi la Muzeele din Goleşti sau Piteşti: "Lirism şi cultură" (1938), premiată de Consiliul Naţional al Femeilor din România; "Doctorul Russel şi conflictul religios de la Curtea de Argeş"; "Începuturile învăţământului din Curtea de Argeş" (1980); "Curtea de Argeş şi Tudor Vladimirescu" (1987); "Dezvoltarea meşteşugurilor şi negoţul din Curtea de Argeş din secolul al XII-lea" (1990); "Pământul argeşean din trecutul îndepărtat - sec. XVI-XIX"; "De la Obştea ţărănească la Seneslau şi Basarab" (1992) etc. În revista "Argeş" a scris articolul: "Au fost două Posade" (iulie 1983) şi colaborează cu diverse comunicări la revistele "Junimea literară" (Poezia lui George Voedivca, 1937); "Tribuna şcolii argeşene" (Mesajul umanist al şcolii, 1970); "Săpăturile arheologice de la Curtea de Argeş" (1970); "Argeş capitală a Ţării Româneşti" (1973).
Membru fondator al Societăţii Culturale "Neagoe Basarab" (17 oct. 1971) cu sediul la Casa de Cultură, prof. Moldovanul a prezentat în cadrul sesiunii ştiinţifice comemorative "Neagoe Basarab şi epoca sa" (15 octombrie 1971) comunicarea "Neagoe Basarab şi săpăturile arheologice din Curtea de Argeş", publicată şi în cartea "Neagoe Basarab (1512-1521) la 460 de ani de la urcarea sa pe tronul Ţării Româneşti", volum omagial editat de Societatea Culturală "Neagoe Basarab" din Curtea de Argeş (Ed. Minerva, Bucureşti, 1972, p. 102-104). Despre domnitorul Neagoe Basarab a vorbit de multe ori şi la Centrul de Radioficare Curtea de Argeş, precum şi la diverse întâlniri cu oamenii muncii din întreprinderile oraşului, prezentându-l ca pe o personalitate complexă, diplomat, militar, cărturar, ctitor şi scriitor de geniu. Multe dintre comunicările sale au circulat şi prin şcoli, prin intermediul revistelor de specialitate precum "Şcoala Argeşului", "Gazeta şcolii", "Tribuna învăţământului", "Revista de istorie" şi altele. Din iniţiativa acad. Gh. Păun, în anul 2008, Casa de Cultură i-a editat o importantă lucrare rămasă în manuscris, semnată de Tudose Dracu Moldovanul: Cenaclul Literar "George Topîrceanu" Curtea de Argeş; La douăzeci de ani de activitate (coeditor Fundaţia Academia Internaţională Orient-Occident, Bucureşti). Dintre lucrările rămase în manuscris, mai amintim: "Cunoaştere şi trăire" (o părere asupra cunoaşterii şi trăirii occidentale, indiene, chineze, japoneze, americane); "Ştiinţa lumii spaţiale" (comentarea cărţii lui Scarlat Demetrescu); "Din tainele vieţii şi ale Universului"; "Despre mister - misterul în lumina cunoaşterii, a credinţei, a trăirii"; "Mesajul spiritual al lui Isus Cristos"; "Istoria oraşului Curtea de Argeş până la 23 august 1944" şi altele. Aşadar, scrisul său este o preţioasă moştenire care poate fi valorificată deplin în procesul de instruire şi educare a tinerei generaţii de azi şi de mâine.
Un "guru" pentru talente literare
Despre activitatea de la catedră consemnăm şi câteva referinţe din partea foştilor elevi şi colegi. Doamna prof. Silvia Tiţa (fostă elevă şi colegă de cancelarie) îmi povestea că profesorul Tudose Dracu Moldovanul "era încântător şi ca profesor şi în calitatea de coleg de cancelarie. Întreţinea o atmosferă veselă, optimistă, venea mereu la şcoală cu zâmbetul pe bune. Se comporta delicat, uman, era bun pedagog, avea o voioşie spirituală care îi molipsea şi pe colegii de cancelarie. Avea tact, răbdare, înţelepciune... Îi ameninţa pe toţi, chiar şi pe elevi, cu vorbele: <<Vezi că te ia Dracu, dacă… şi completa râzând: Dracu Moldovanul!>>" În calitatea sa de fost elev, scriitorul Ion C. Hiru remarca: "Eu aşa îl ţin minte pe marele prof. Dracu Moldovanu, foarte apreciat de elevii săi, cu care se afla într-o veşnică comuniune, nu numai în timpul orelor de curs ale Şcolii Medii Mixte din Curtea de Argeş (astăzi, Colegiul "Vlaicu Vodă"), ci şi în afara cursurilor, în recreaţii, pe coridoare, în curtea şcolii şi pe terenul bazei sportive, oriunde în oraş, unde-l puteai vedea zilnic alergându-şi bicicleta Diamant, pe ruta Mănăstire-Bulevard-Liceu" (Neosteniţi întru Lumină, vol. II, p. 170). De asemenea, poetul Dumitru M. Ion scrie cu drag despre profesorul său: "Atât în vremea şcolii generale, cât şi în perioada 1963-1966, la Liceul Vlaicu Vodă din Curtea de Argeş, domnul Tudose Dracu Moldovanul mi-a fost profesor de istorie. Prelegerile sale, despre istorie şi despre arheologiile Cuvântului, fascinau. Alături de excepţionalul director al Casei de Cultură, prof. Mihai Tiţa şi de poetul şi eseistul Theodor Erhan, domnul Dracu Moldovanu a fost un vrăjitor al fuzionării Cenaclului litearar Nicolae Labiş (pe care în 1963 îl înfiinţasem împreună cu Elisabeta Niţă Novac, Mihai Golescu şi Ion Popa Argeşeanul) cu austerul Cenaclu Topîrceanu; aproape o sută de tineri am dat năvală să cucerim gloria literară" ("T.D. Moldovanul, Cenaclul Literar "George Topîrceanu" Curtea de Argeş - La douăzeci de ani de activitate, coperta 4).
Aşadar, viaţa prof. Tudose Dracu Moldovanul a fost "o luptă", vorba poetului, o luptă plină cu împliniri şi satisfacţii profesionale şi sociale, pentru înnobilarea omului prin educaţie şi instruire. Creaţiile sale cu slova de piatră şi parfum de legendă se vor păstra în memoria vie a urmaşilor, a foştilor elevi şi colegi de cancelarie. Prof. Tudose Dracu Moldovanul îşi încheie luminos alergarea vieţii sale neobosite, retrăgându-se pe neaşteptate, în ziua de 23 august 1997, la vârsta de 84 de ani, spre zările veşniciei. Pentru odihna veşnică, va fi condus pe ultimul drum, într-un sat apropiat de urbea Basarabilor, în Cimitirul de lângă Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Valea Iaşului. Soţia profesorului Dracu Moldovanul, doamna Cristina Moldovanu, rămasă singură, se integrează în familia fiului domiciliat în municipiul Iaşi, cu regretul că este nevoită să-şi vândă casa din Curtea de Argeş, care a rămas şi astăzi în conştiinţa argeşenilor "Casa Dracu-Moldovanul" de lângă Cimitirul Eroilor.
În semn de înaltă preţuire şi admiraţie pentru valorosul prof. Tudose Dracu Moldovanul, încheiem evocarea noastră "in memoram" cu un fragment din creaţia sa "Viaţă şi spirit", în care ne oferă cu har, ca un adevărat dascăl, idei generoase de înălţare a spiritului uman în stropi de lumină şi de speranţă spre o lume mai bună: "În curgerea senină a vremii apar şi zile splendide, de neuitat. Aurul solar îmbibă atmosfera, fiinţele, lumea cu o forţă vitală care se răsfrânge pretutindeni sub formă de lumină, căldură, linişte, echilibru, seninătate, bucuria de a trăi, de a simţi fiorul prezenţei lui Dumnezeu în natură. Zile în care Divinitatea Supremă dăruie oamenilor din prisosul iubirii sale magice de creaţie, a grijii sale pentru copiii săi. Totul apare în haina unei frumuseţi scânteietoare. Totul străluceşte de o lumină ireală care se revarsă în valuri din înălţimile cereşti ca în prima zi a creaţiei. Şi astăzi auzim cântecul creaţiei, melodia divină a începuturilor"...
Bibliografie:
1. Spiridon Cristocea, "Argeş - Dicţionar de istorici", Piteşti, 2003, p. 183-184).
2. Ion M. Dinu, "Oameni de seamă ai Argeşului de ieri şi de azi", vol. II, p. 95-96 (Ed. Tiparg, 2006).
3. Ion C. Hiru, "Neosteniţi întru Lumină", vol. II (Ed. Alfa Iaşi, 2014, p. 170).
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
