Vedere de pe Dealul Olarilor. Paradoxul chelului
Doamne fereşte de vreo aluzie, cititorii mai "luminaţi" la cap nu trebuie să se crispeze, paradoxul invocat în titlu e treabă serioasă, vine de la greci, că ei se jucau cu vorbele până când nu mai ştiau dacă ceea ce spuneau era adevărat sau nu, dovadă încurcătura de minte numită şi paradoxul mincinosului, unul dintre cele mai scurte imaginate vreodată – Eu, acum, mint! Poate fi tradusă în "Propoziţia aceasta nu este adevărată", care e şi mai uşor de dovedit că nu poate fi nici albă, nici neagră, nici adevărată şi nici neadevărată. Dar, să lăsăm generalităţile şi să ne apropiem de chelie, mai ales că paradoxul cu pricina nu se mai bazează pe circularitate (autoreferinţă), precum cel dinainte şi precum multele, foarte multele variante ale sale, ci pe dificultatea de a defini concepte care au de-a face cu numere care, la prima vedere, pot fi considerate infinite. Infinite logic, "mai mari decât foarte mari", că prin lumea "în carne şi oase" nimic nu e infinit. Iar mă îndepărtez...
Există două formulări ale paradoxului chelului, una constructivă, adoptată, de pildă, de Mihai Trăistariu (de predecesorul lui, Berlusconi, nu mai amintesc, că nu-l mai ştie nimeni, bunga-bunga nu durează...), şi una agresivă – nu o ilustrez cu cineva anume, că nu ştiu cine le-a smuls părul din cap mulţilor bărbaţi cărora le-ar sta bine câte o tichie de mărgăritar.
Versiunea constructivă: dacă unui bărbat chel (de cântăreaţa dumnealui Eugen Ionesco nu ne legăm, că nu găsim accent ascuţit pentru e-ul din Eugen) i se adaugă un fir de păr, el tot chel rămâne; dacă unui bărbat i s-au adăugat n fire de păr şi el este încă chel, prin adăugarea unui fir de păr în plus, el tot chel rămâne. Dacă sintagma inducţie completă provoacă urticarie, ne descurcăm şi fără: e logic, deci, că oricâte fire de păr am adăuga unui chel, el tot chel va fi! Am făcut praf reclamele antichelie de la televizor, în particular, celor pentru clinica de răsădire a părului din Istanbul la care s-a operat (cred că aşa se spune) Trăistariu. Da, dar tot la televizor l-am văzut pe cântăreţ, şi înainte şi după. Diferenţă mare. E ceva în neregulă cu logica grecilor...
Varianta agresivă: dacă un om nu este chel (n-am mai spus "bărbat", am spus "om", maximă generalitate, fără nicio conotaţie însă) şi i se smulge (au!) un fir de păr, atunci el nu devine chel; dacă unui om i s-au smuls (au, au, au! de numărul corespunzător de ori) n fire de păr şi el nu a devenit prin asta chel, chiar dacă i se smulge un fir în plus, tot nechel va fi. Concluzia e că oricâte fire de păr i-am smulge cuiva (nu-i aşa că fiecare vă imaginaţi verificând acest lucru cu materialul unui bun "amic"?), acesta, subiectul testului, va rămâne tot nechel. Şi totuşi, sunt atâţia bărbaţi chei (un chel, doi chei, o cheie, două chei, cam "convergentă" limba română – poate tocmai asta face farmecul ei, vorbele în dodii). Cine n-a ştiut paradoxul şi le-a smuls nechelia?
Întrebarea e răutăcios-retorică, nu e bine să ne jucăm cu infinitul (Cantor a înnebunit puţin, unii spun că şi din cauza asta), între chel şi nechel sunt o infinitate de trepte. Eu, de pildă (observaţi, vă rog, şi apreciaţi câtă corectitudine) sunt şi una şi alta, depinde din ce unghi mă privesc în oglindă. Ideea este că îmi lipsesc deja n fire de păr, nu mai contează dacă mai pierd, smuls sau de bună-voia firului, încă unul... Oricum, la Istanbul nu merg...
Notă de subsol: căutaţi pe web după "bunga bunga" şi veţi afla că istoria (etimologică) începe în Australia, cu un secol şi mai bine în urmă, şi nu are nicio legătură cu berluscorgiile. Paradoxal şi Il Cavaliere ăsta...
