Bustul lui Eminescu la Curtea de Argeş
În această perioadă se fac pregătiri în parcul Centrului de Cultură şi Arte "George Topîrceanu" din Curtea de Argeş pentru instalarea Bustului poetului nostru naţional, Mihai Eminescu, cu frumoasa-i înfăţişare de "tânăr voievod cu păr de aur moale" şi înnobilat "cu izvoare ale gândirii şi cu râuri de cântări" (Epigonii, 1870). Pentru întâia oară, în centrul Cetăţii Basarabilor va cădea vălul de pe chipul de bronz al Poetului, pentru ca Eminescu să iasă în lumina Altarului recunoaşterii naţionale, precum şi-n inimile tuturor românilor, ca expresia cea mai înaltă atinsă de spiritul creator al geniului. Argeşenii îl aşteptau de multă vreme, cu bucurie şi recunoştinţă, pe Eminescu la Curtea de Argeş, ca pe un Luceafăr tânăr, aşezat măreţ pe soclul gloriei nealterate, printre valorile noastre supreme. Am înţeles din exprimările publice ale academicianului Gh. Păun că, după obţinerea aprobărilor necesare de la forurile competente, Bustul-Eminescu va fi dezvelit în ziua de 16 iunie 2018, în cadrul unui ceremonial religios omagial şi cultural-artistic festiv, organizat în parcul Centrului de Cultură şi Arte "George Topîrceanu". Cred că autorităţile locale şi-au propus să organizeze, cu această ocazie, chiar o mare şi înălţătoare festivitate naţională, la care să participe mari personalităţi politice şi sociale din conducerea ţării şi a judeţului Argeş, precum şi academicieni, scriitori, jurnalişti de prestigiu, distinşi invitaţi, oameni de cultură şi arte din toate zonele ţării. Patronul spiritual al C.C.A. "George Topîrceanu" (aşezat discret, recent, în medalion, într-un chip de bronz, pe peretele din faţă al clădirii) îl primeşte cu drag pe Eminescu în apropierea sa, mai ales că în tinereţe scria despre "sinceritatea ca însuşire supremă, în poezia eminesciană. Nu oricine poate fi sincer în versuri, spunea Topîrceanu. Eminescu avea această putere, unită cu o rară onestitate artistică. El căuta cu patimă cuvântul ce exprimă adevărul"… (G. Topîrceanu, "Steaua singurătăţii", 1912).
Românii au înţeles că poetul nostru naţional ne-a lăsat testamentar, prin opera sa, iubirea de ţară şi mândria de a fi român. Să ne amintim poezia "Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie", prin care poetul defineşte, cu iubire şi sensibilitate, patria natală, pe care o numea "Ţara mea de glorii, ţara mea de dor"... Cu Eminescu ne apărăm limba şi fruntariile ţării, cultivând respectul pentru valorile naţionale. Poetul şi creaţia lui s-au infiltrat de multă vreme în inimile argeşenilor, prin vers, culoare, muzicalitate şi imagini nemuritoare. Noi, argeşenii, îl avem în suflet şi de multe ori ne-am exprimat regretul că nu aveam în municipiul nostru alte însemne (urme, statui, denumiri, embleme, efigii) cu numele poetului, ci doar o singură străduţă la intrarea în cartierul Marina, cu denumirea de Str. Mihai Eminescu. Avem denumiri de instituţii, de străzi şi cartiere, precum Basarabilor, Negru Vodă, Despina Doamna, Banu Mărăcine, Mihai Bravu, Episcop Nichita, Eroilor, 1 Decembrie 1918 etc.; denumiri de licee şi şcoli gimnaziale: Basarab I, Mircea cel Bătrân, Vlaicu Vodă, Ferdinand I, Carol I, Armand Călinescu, George Topîrceanu, Constantin Dobrescu-Argeş, Regina Maria şi lista ar putea continua. Sunt denumiri cu care ne mândrim în primul „Oraş Regal” al României, pentru că sugerează caracterul istoric al vechii Cetăţi de Scaun a Basarabilor. Domnul academician, matematician, poet şi scriitor Gh. Păun, personalitate de mare notorietate la nivel naţional şi internaţional, s-a gândit ca, pentru întregirea tezaurului culturii naţionale, să ni-l aducă şi pe Eminescu în acest mirific colţ de ţară, plin de comori ale trecutului. De fapt, printr-un Bust-simbol, l-au adus pe Eminescu mai aproape de generaţiile de azi, prin Asociaţia Culturală "Curtea de la Argeş" şi l-au prezentat iniţial publicului prezent la manifestările dedicate Revistei "Curtea de la Argeş", organizate în data de 12 august 2017. Ne bucurăm cu toţii că s-a luat această frumoasă iniţiativă de a-l invita şi pe Mihai Eminescu printre argeşeni, mai aproape de Catedrala Mântuirii Neamului, la "umbra sfântă" a Basarabilor "descălecători de ţară, dătători de legi şi datini" (Scrisoarea III). De ziua revistei, domnul academician Gh. Păun a prezentat pe scenă un "Bust Eminescu" frumos, cu chipul poetului naţional turnat în bronz de sculptorul Adrian Radu, membru al UAP din România. Este adevărat că bustul a sosit iniţial doar pe scena Centrului de Cultură şi Arte "George Topîrceanu", dar s-au făcut promisiuni că va fi amplasat şi instalat, în Anul Centenarului Marii Uniri, în parcul din faţa instituţiei amintite. Şi iată că edilii locali îşi onorează, în curând, promisiunile. Despre sculptorul Adrian Radu, autorul bustului, am aflat că este din Bucureşti, lucrează într-un atelier la Câmpulung Muscel şi este autorul a 28 de sculpturi monumentale în piatră, marmură şi bronz, amplasate în parcuri şi spaţii publice din multe localităţi din ţară. Dintre acestea, amintim doar pe cele din zona Câmpulung-Muscel, de importanţă cultural-civică indiscutabilă: Basorelieful de la Mausoleul Mateiaş, închinat Eroilor din Războiul de Reîntregire Naţională, 1916-1918 (piatră, 1985); Monumentul lui Dinicu Golescu (marmură, 1994); Bustul regelui Carol I de la Şcoala Normală (bronz, 2005) etc. "Bustul-Eminescu" turnat în bronz, pentru Curtea de Argeş, are dimensiunea de 1,35 metri pe 80 centimetri şi va fi poziţionat pe un soclu înalt, construit deja în parcul din faţa Centrului de Cultură şi Arte "George Topîrceanu". Urmează ca soclul să fie placat cu marmură. Am înţeles că materializarea iniţiativei a fost posibilă prin sponsorizări locale. Bronzul a fost donat de Ioan Curtean de Hondol, consul onorific al ţării noastre în Belize. La prezentarea de pe scenă, domnul acad. Gh. Păun aprecia că bustul "Îl reprezintă pe Eminescu într-o versiune uşor modernă, foarte interesantă, pe care lumea o laudă, fiind mai expresivă şi cu totul altceva decât figura blândului Eminescu pe care o ştim cu toţii" (Cf. Cristina Dincuţă, ARGEŞ EXPRES din 11 august 2017).
Argeşul este binecunoscut în lume prin cele trei capodopere spirituale strâns legate între ele: Preafrumoasa Mănăstire de la Curtea de Argeş, ctitoria Sfântului Voievod Neagoe Basarab, Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, precum şi Legenda Meşterului Manole, creaţie genială a marelui poet anonim, poporul român. Pe viitor, presupun că nu poţi să treci pe Bulevardul Basarabilor fără să nu admiri şi Bustul de bronz al marelui Voievod al Poeziei Româneşti, ca pe un Profet neliniştit în eternitatea spiritului. Nu poţi trece la un spectacol la C.C.A. fără să nu-ţi aminteşti de capodopere eminesciene, precum "Luceafărul" sau celebra "Odă (în metru antic)". Când stai la odihnă în parc, pe o bancă în preajma bustului, vei simţi aroma "teiului sfânt", cu nostalgia depărtărilor siderice în suflet şi cu privirea aţintită peste marginile timpului: "Reverse dulci scântei atotştiutoarea/ Deasupra-mi crengi de tei/ Să-şi scuture floarea/ Nemaifiind pribeag/ De-atunci înainte,/ Aduceri-aminte/ M-or troieni cu drag"... Generaţii după generaţii de îndrăgostiţi vor trece seara prin faţa Bustului-Eminescu, împresurând mereu în inima lor imaginea celui care a meditat înfrigurat la "Steaua singurătăţii" din oglinda magică a cerului: "Lună tu, stăpân-a mării pe a lumii boltă luneci/ Şi gândirilor dând viaţă, suferinţele întuneci"... Când vorbim despre "Floare albastră", "Dorinţa" sau "Atât de fragedă", ne imaginăm că autorul lor a reflectat la cel mai arzător vis de iubire din câte a fost imaginat şi trăit vreodată de un suflet de român: "Atât de fragedă, te-asemeni/ Cu floarea albă de cireş/ Şi ca un înger dintre oameni/ În calea vieţii mele ieşi"... Cel mai viu dintre toţi scriitorii acestui neam, Eminescu veghează, de pe piedestalul său înalt, ca o supremă conştiinţă românească. La ceas de taină sau la ceas de bucurie, vocea lui se aude mai pregnant şi de la Curtea de Argeş. Se aude din adânc, din mereu, de peste timp! Este vocea profetică a istoriei poporului român, în curgerea vitregă a veacurilor. Sigur că Eminescu merită în toată ţara statui omagiale. "Cu cât mai multe statui ale lui Eminescu, spunea acad. Gh. Păun, cu atât ne exprimăm respectul pentru valorile naţionale. Statuile lui Eminescu ne laudă şi ne apără" (vezi Flacăra lui Adrian Păunescu, 19-25 ianuarie, 2018, p. 11). Aşadar, Mihai Eminescu rămâne peste veacuri "clopotul naţiunii române care ne cheamă la slujba fiinţei româneşti", în comuniune cu sufletele sensibile ale argeşenilor, rostind cu pioşenie imnul iubirii creştineşti: "Ascultă-a noastre plângeri,/ Regină peste îngeri,/ Din neguri te arată,/ Lumină dulce clară,/ O, maică prea curată/ Şi pururea fecioară, Marie!" (Rugăciune). Prin ruga sa, Eminescu devine chiar o statuie plămădită de Dumnezeu, pe pământul sfânt al Patriei! Mă bucur că evenimentul instalării şi dezvelirii Bustului-Eminescu la Curtea de Argeş se produce în Anul Centenarului Marii Uniri din 1918! Trecerea "Luceafărului poeziei româneşti" prin lume, ca simbol al geniului, ca şi trecerea lui Hyperion, lasă în urmă-i o dâră de lumină şi speranţă de măreţie morală: "În locul lui menit din cer/ Hyperion se-ntoarse/ Şi, ca şi-n ziua cea de ieri,/ Lumina şi-o revarsă"... Iar prin lumea românească se simte că a trecut, ca o "vecinică minune", vocea dumnezeiască eminesciană. Dacă spunem că legendele noastre "Mioriţa" şi "Meşterul Manole" ne recomandă ca popor în faţa eternităţii, legenda "Luceafărului" ocupă un loc primordial, îmbogăţind spiritualitatea românească, cu imaginea astrală a Poetului considerat "expresia integrală a sufletului românesc" (N. Iorga). Rostim cu mândrie versuri gemene "Pe Argeş în jos/ Pe un mal frumos", în armonie cu "A fost odată ca-n poveşti/ A fost ca niciodată,/ Din rude mari împărăteşti/ O prea frumoasă fată"... Capodopere care aparţin patrimoniului cultural românesc prin autorii lor (poporul român şi Eminescu), strălucind peste o întreagă cultură europeană şi universală. Îngemănat cu povestea Meşterului Manole şi luminat de statura marilor bărbaţi ce l-au întemeiat, municipiul Curtea de Argeş va căpăta o nouă strălucire prin îngemănarea cu sceptrul Voievodului Poeziei Româneşti. Simbol al culturii şi artei româneşti, "Bustul-Eminescu" din incinta Bulevardului Basarabilor întemeietori ne va aminti mereu drama poetului care îşi caută liniştea şi echilibrul moral, torturat de seismele neaşteptate ale vieţii: "Tu rămâi la toate rece,/ De te-ndeamnă, de te cheamă:/ Ce e val ca valul trece,/ Nu spera şi nu ai teamă;/ Te întreabă şi socoate/ Ce e rău şi ce e bine;/ Toate-s vechi şi nouă toate;/ Vreme trece, vreme vine"... Iată că a venit vremea ca Mihai Eminescu, "Sfântul preacurat al ghiersului românesc", cum spunea Arghezi, să-şi dea mâna cu Sfântul Voievod Neagoe Basarab, în vatra străbună din Urbea Basarabilor. Vreau să cred că Poetul cu chip de Zeu şi suflet cosmic a găsit şi la Curtea de Argeş o atmosferă intelectuală, în care să se integreze etern, cu freamăt demonic, deasupra tuturor gloriilor efemere.
Notă: În aşteptarea lui Eminescu la Curtea de Argeş, autorităţile locale au început pregătirile, pentru instalarea bustului Poetului. Au turnat soclu-postament din fier beton şi ciment, urmând să-l învelească în plăci de marmură. Bustul-Eminescu este înconjurat de arbuşti ornamentali şi se vede, în toată măreţia lui, din frumosul Bulevard al Basarabilor, cunoscut argeşenilor prin mulţimea teilor (copacul cel mai îndrăgit şi elogiat de poet). Ne exprimăm speranţa ca, la marea sărbătoare din 16 iunie 2018, toţi teii din Urbea noastră Regală să fie împodobiţi cu parfumul florilor divine: "Adormind de armonia/ Codrului bătut de gânduri,/ Flori de tei deasupra noastră/ Or să cadă rânduri-rânduri"...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
