Gânduri despre importanţa muncii în societate
Motto: "Faima se rugineşte dacă nu o cureţi prin muncă în fiecare zi." (N. Iorga)
Mari înţelepţi ai lumii - filozofi, oameni de ştiinţă, scriitori - de la anticii greci şi latini, până în zilele noastre au formulat cugetări deosebit de sugestive despre toate componentele vieţii sociale, despre om şi trăsăturile sale, despre limba naţională şi despre patrie, despre muncă şi cinste etc. În articolul de faţă voi face scurte referiri la cele mai cunoscute cugetări despre muncă, având în vedere realităţile triste din societatea contemporană europeană şi nu numai. "Munca - spunea marele iluminist Voltaire - alungă din prejma noastră trei rele: sărăcia, viciul şi plictiseala". Este atâta adevăr în această cugetare, încât ar trebui ca orice om să o ia drept călăuză în viaţă. Familia, şcoala, societatea trebuie să-i înveţe pe copii, pe adolescenţi şi pe tineri cum să se formeze şi să se desăvârşească în şi prin activitate creatoare. În fond, esenţa umană constă în capacitatea omului de a se forma mereu spiritual. "Mă construiesc permanent" - afirma marele logician şi filozof Anton Dumitriu, la împlinirea vârstei de 80 de ani. Prin muncă omul devine mai bun şi mai înţelegător cu semenii, mai cinstit şi îşi dezvoltă procesele de cunoaştere. Numai munca îl formează pe om, îi cultivă sentimentele superioare: de bine, de frumos şi de adevăr. În muncă se găsesc stările de bucurie şi mulţumire sufletească, de plăcere şi linişte. Prin muncă cinstită şi continuă, sub controlul permanent al raţiunii, omul nu poate fi ispitit de plăcerile viciului. Este evident pentru oricine că munca permanentă duce la înlăturarea cerşetoriei, a furtului, la diminuarea tâlhăriei şi a crimei. Dimpotrivă, starea de inactivitate, trândăvia duce la sărăcie, trezeşte pornirile primitive cu urmările cunoscute: cerşit, furt, jaf, crimă. Aşadar, munca este, în primul rând, o necesitate pentru om, dar şi o sfântă datorie pentru familie şi societate. Cunoscutul poet Alexandru Vlahuţă vedea în muncă "sănătatea, cinstea, puterea şi farmecul vieţii": "Sfântă muncă e aceea/ Ce răsplanta-n ea-şi găseşte". Orice copil, adolescent, tânăr sau adult trebuie să înţeleagă şi să ştie că fără muncă permanentă nu se poate duce o viaţă cinstită şi fără griji. Cine nu vrea să muncească va fi rob, îşi va mutila viaţa, iar mai devreme sau mai târziu va ajunge la închisoare. Factorii de conducere a unei societăţi, de la orice nivel, trebuie să înlăture cauzele viciilor sociale, iar una dintre acestea, poate cea mai importantă, este lipsa muncii, inactivitatea. Latinii ne-au lăsat şi în privinţa aceasta o înţeleaptă cugetare: "Durante causa, durat effectus". Şi tot latinii spuneau: "Labor omnia vincit improbus" (Munca stăruitoare învinge totul). Omul înţelept vede în muncă o binecuvântare, pentru că numai prin muncă oamenii îşi pot defini dimensiunile propriei personalităţi şi adevăratele valori ale vieţii.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
