Teodor Hossu-Longin, pe urmele regăsirii sinelui, în romanul "Mortua Est"
Marţi, Biblioteca Municipală Curtea de Argeş (manager, ing. Marian Ghiţă), a găzduit un eveniment editorial ce l-a avut drept protagonist pe scriitorul Teodor Hossu-Longin. Acesta a venit la Curtea de Argeş însoţit de colegii de breaslă - Emil Lungeanu (din partea Revistei "Luceafărul de dimineaţă") şi Răzvan Nicula. Ultima sa apariţie editorială, romanul "Mortua Est", a fost lansată în cadrul întâlnirii Cenaclului literar "Nicolae Velea", în mijlocul iubitorilor de cultură argeşeni. Este vorba despre o carte-parabolă ce tratează aspecte ce ţin de regimul comunist, trăite mai mult sau mai puţin de către toţi aceia care i-au fost martori. Autorul nu este străin de meleagurile argeşene, astfel că, într-o oarecare măsură, s-a simţit ca între prieteni la Curtea de Argeş. Teodor Hossu-Longin a fost cel care a deschis discuţia, printr-o incursiune în subiectul cărţii. Concret, aceasta reflectă povestea unui tânăr care, la Revoluţie, are vârsta de 18 ani, şi crede că "tot ce zboară se mănâncă", visând la faptul că democraţia avea să schimbe total lucrurile şi că avea să curgă lapte şi miere peste tot. "El înţelege că situaţia nu stă deloc aşa chiar după Mineriadă. Alege să plece din ţară şi, astfel, fuge în Germania. Din păcate pentru el, experienţa nu este nici acolo cea pe care o speră şi, de aici, rezultă un întreg conflict interior, de idei şi cu societatea. Se întoarce în ţară şi nu mai înţelege nimic. Este tragedia celor care erau de vârsta mea la Revoluţie (aproape 18 ani), care nu s-au regăsit în tot ce s-a întâmplat atunci şi s-au considerat parte din generaţia de sacrificiu, pe altarul egalităţii de neregăsit în societatea postdecembristă", a explicat acesta. Cei doi invitaţi au completat cu informaţii relevante despre experienţa literară a autorului şi despre subiectul romanului semnat de acesta, fiindcă şi ei, la rândul lor, au trăit contradicţii interioare similare în urmă cu 28 de ani. "Mortua Est" este un roman ionic, modernist, scris la persoana I, inspirat din viaţa de zi cu zi, din experienţele membrilor familiei etc. Interiorizat profund, autoscopic, autorul îşi desemnează un narator - Mircea în cazul de faţă. Este vorba despre o experienţă vie, retrăită prin punerea pe hârtie. "Noi, când punem pe hârtie experienţe din trecut, le retrăim a doua oară. Scrisul e paradoxal, parcă am fi masochişti. Vrem să retrăim acele momente, pentru că este altfel decât atunci, nu pentru că le treci prin intelect şi că atunci nu aveai timp să te dezmeticeşti, ci pentru că acuma ştii mai multe, mai ales despre tine însuţi, şi ai avut timp să te descoperi pe tine. Eroul trece printr-o autoscopie permanentă, se întoarce mereu la el, îşi vede idealul de altă dată şi-l reactualizează permanent, îşi aduce sinele la zi. Scrisul devine în felul acesta un instrument de reîntâlnire cu tine însuţi, pentru că viaţa ce este, în fond, decât o înstrăinare de noi înşine? Avem nevoie, la un moment dat, să ne întoarcem la noi cu disperarea de a ne reeavalua, de a ne reîntâlni, de a vedea ce s-a ales cu viaţa noastră şi ce mai este de făcut. Ne întâlnim aici cu pesimismul cioranian, tradiţional românesc...", a punctat Emil Lungeanu, la rândul său scriitor. Ulterior au fost purtate discuţii pe marginea cărţii, dar şi vizavi de un alt roman prezentat, cel al lui Răzvan Nicula - "Diagramele unor vieţi risipite", iar intervenţii au venit şi din partea prof. Aurelia Corbeanu şi Florica Popa.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
