VEDERE DE PE DEALUL OLARILOR - Din istoria informaticii româneşti (II)
Sunt curios dacă există vreo ţară din emisfera nordică în care să nu lucreze măcar un informatician român - sau să nu fi lucrat, în ultimii ani. La fel şi prin sudul emisferei sudice, pentru că ştiu mai mulţi români, chiar informaticieni teoreticieni, care sunt de ani buni profesori în Australia şi Noua Zeelandă. (L-am amintit data trecută pe Cristian Calude, profesor, director de grup de cercetare la Universitatea din Auckland, Noua Zeelandă, unde predă şi Radu Nicolescu, originar de pe lângă Râmnicu Vâlcea.)
E adevărat, „la pas”, mai cu săptămâna, mai cu anul, am acoperit singur o mare parte din emisfera nordică, dar aici mă gândesc în primul rând la cei care sunt în mare măsură stabiliţi definitiv prin lume. Lucrând la capitolul pentru volumul de prezentare a informaticii, în seria „Civilizaţia românească”, pregătită de Academia Română în cinstea Centenarului Marii Uniri, mi-am dat încă o dată seama cât de mulţi sunt aceştia - şi ce poziţii frumoase ocupă mulţi dintre ei: profesori la universităţi, şefi de grupuri de cercetare la companii cu nume sonore, lideri de domenii, directori de instituţii chiar.
Enumăr câţiva, spre exemplificare, dintre „teoreticieni”.
Pe Cristian Calude l-am amintit, sar la antipozi, în Canada, unde tulceanca Lila Kari, fostă Sântean, la finalul anilor 1980 studentă a mea la Bucureşti, cu doctorat la Turku, Finlanda (a primit şi Premiul Nevanlinna, pentru cea mai bună teză de doctorat din Finlanda pe anul 1991), este acum profesor la Waterloo University şi unul dintre liderii calculabilităţii pe bază de ADN, redactor-şef al revistei „Theoretical Computer Science”, Seria Natural Computing, una dintre cele mai selective reviste de informatică teoretică din lume.
Ceva mai la sud, în Statele Unite, îl găsim pe Sorin Istrail, ieşean cu doctorat la Bucureşti (conducători: Solomon Marcus şi Sergiu Rudeanu), acum profesor la Brown University (Providence, Rhode Island), una dintre cele mai bune universităţi americane, participant la celebrul Proiect al Genomului Uman - şi nu orice fel de participant, ci în calitate de director al centrului de cercetare Celera Genomics.
Mai aproape, în Finlanda, Ion Petre (născut la Novaci, Gorj) este profesor la Universitatea Suedeză din Turku, director al TUCS (Turku Center for Computer Science) şi coordonator al Laboratorului de Biomodelare din Turku.
Îi adaug, fără detalii, pe Marian Gheorghe (Anglia), Lucian Ilie (Canada), Dan Simovici, Ileana Streinu, Dan Suciu, Victor Vianu şi Marius Zimand (Statele Unite), Viorica Sofronie-Stokkermans (Germania), Eugen Czeizler (Finlanda), ca şi pe „algebriştii” de mare impact Teodor Rus şi Grigore Roşu (Statele Unite).
Un caz special este cel al lui Mihai Pătraşcu, născut în 1982 la Craiova, decedat în 2012 în Statele Unite. Pentru contribuţiile sale în zona bazelor de date şi complexitatea calculului este considerat unul dintre cei mai importanţi informaticieni ai generaţiei sale, „care ar fi avut toate şansele să devină unul dintre marii oameni de ştiinţă ai secolului 21” - am citat dintr-o prezentare pe care i-a făcut-o Cristian Calude în revista „Curtea de la Arges”, septembrie 2012.
Şi nu i-am amintit pe cei care lucrează în programare - cu sutele la marile companii de profil, de a ajuns româna, se spune, a doua limbă de la Microsoft... Nu i-am amintit nici pe basarabenii de prin lume - eu îi consider tot români.
Explicaţii vor fi fiind multe, conchidem doar că nu-i de lipsă fosforul pe-aici...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
