TABLETĂ DE SCRIITOR - MURMURUL MELODIOS AL COPILĂRIEI
Nu ştiam că există acest murmur anume, adică un cântec abia şoptit, cu puţine cuvinte - sau chiar fără cuvinte - doar o melodie lină; nu-l mai recunoşteam, deşi îl trăisem, până când, din nou, acum, la bătrâneţe, l-am auzi din gura unei mame care îşi adormea copilul. Există, deci, un cântec al tuturor mamelor din lume, indiferent în ce limbă îl şoptesc - un cântec refugiat în murmur - care, pretutindeni, este la fel. E murmurul de trecere de la viaţa din pântecul mamei la aceea de sub razele soarelui - un murmur din ambele lumi, rostit înainte de a ne naşte şi continuat după primul surâs al celui născut, adică odată cu privirile mamei care se apleacă peste chipul copilului, zâmbindu-i la zâmbet, ca un răspuns la uimire, la speranţa de viaţă care s-a ivit, înconjurată de câteva raze de soare, strecurate peste leagăn prin fereastra dinspre răsărit, şi care mângâie pruncul odată cu cele mai gingaşe atingeri ale degetelor mamei, peste fruntea ca o rouă. Este acel murmur melodic, însoţindu-ne apoi toată viaţa, pe care nu-l uităm niciodată, dar nici nu mai ştim de unde să-l luăm, amintindu-ne totuşi că fiinţa care ne-a dăruit, mai întâi şi întâi, deplina fericire a trăirii a fost mama. Iată de ce, oriunde am umbla, gândurile noastre duioase se îndreaptă spre mama!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
